![\"\"](\"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/files\/2020\/04\/22BALCELLS-OBIT-superJumbo.jpg\")
<\/figure><\/div>\n\n\n\nRecunoscut\u0103 ast\u0103zi drept una dintre cele mai influente figuri din lumea publishingului de carte interna\u021bional, Carmen Balcells, cea care l-a descoperit pe Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, a \u00eenv\u0103\u021bat meserie, \u00een primii ani, chiar de la Vintil\u0103 Horia, pentru care Balcells a lucrat \u00een regim part-time la agen\u021bia literar\u0103 ACER, pe care scriitorul de origine rom\u00e2n\u0103 o de\u021binea \u00een anii \u201950. Cum Vintil\u0103 Horia s-a mutat ulterior la Paris, Balcells a decis, \u00een 1956, s\u0103-\u0219i \u00eenfiin\u021beze propria agen\u021bie, bucur\u00e2ndu-se, \u00een anii \u201960-\u201970, de momentul providen\u021bial al boomului literaturii din spa\u021biul Americii Latine. A devenit astfel un liant \u00eentre Spania, America Latin\u0103 \u0219i restul lumii, ajut\u00e2nd \u00een acest mod o \u00eentreag\u0103 genera\u021bie de scriitori s\u0103-\u0219i g\u0103seasc\u0103 cititorii, \u00een mod special pe cei de limb\u0103 englez\u0103.<\/p>\n\n\n\n
Lista autorilor pe care i-a reprezentat este impresionant\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu Luis Goytisolo \u0219i ajung\u00e2nd la Pablo Neruda, Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, Mario Vargas Llosa, Julio Cort\u00e1zar, Camilo Jos\u00e9 Cela, Juan Carlos Onetti, Alfredo Bryce Echenique, Juan Mars\u00e9, Eduardo Mendoza, Isabel Allende, Rosa Montero.<\/p>\n\n\n\n
Provenit\u0103 dintr-o familie modest\u0103, fiind cea mai mare dintre cei patru copii, Carmen Balcells a ajuns s\u0103 fie, pentru o \u00eentreag\u0103 genera\u021bie de scriitori, Mam\u00e1 Grande<\/em>, a\u0219a cum a numit-o Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez, care a \u0219i transformat-o \u00een personaj literar \u00eentr-una dintre pove\u0219tile sale. Fidel\u0103 ca o mam\u0103 fa\u021b\u0103 de copiii s\u0103i, Carmen Balcells era, a\u0219a cum ea \u00eens\u0103\u0219i se descria, implacabil\u0103 atunci c\u00e2nd era vorba negocia pentru scriitorii s\u0103i. Balcells n-a fost niciodat\u0103 doar o simpl\u0103 agent\u0103 pentru autorii ei. Ea a reu\u0219it s\u0103 schimbe nu numai regulile dup\u0103 care jucau editorii de limb\u0103 spaniol\u0103 \u00een anii \u201960-\u201970, negociind avansuri considerabil mai mari pentru ei, termene fixe de plat\u0103 \u0219i ajut\u00e2ndu-i pe scriitori s\u0103-\u0219i p\u0103streze proprietatea \u00een ceea ce prive\u0219te drepturile de traducere, ci a modificat \u015fi fragmente din vie\u0163ile personale ale propriilor autori, fiindu-le adesea confident\u0103, pl\u0103tindu-le chiria sau facturile la dentist, \u00eei ajuta s\u0103 g\u0103seasc\u0103 \u0219coli bune pentru copiii lor, le organiza petreceri aniversare acestora, \u00eei \u00eemprumuta cu bani.<\/p>\n\n\n\n Una dintre m\u0103rturii vine chiar de la laureatul Premiului Nobel pentru Literatur\u0103 pe anul 2010, peruanul Mario Vargas Llosa: \u201eLa sf\u00eer\u0219itul anilor \u201960, predam literatura la King<\/em>\u2019s College, \u00een Londra. La un moment dat, Carmen a aterizat \u00een casa mea \u0219i mi-a ordonat: \u00abRenun\u021b\u0103 imediat la predat! Tu trebuie s\u0103 te dedici scrisului!\u00bb. I-am r\u0103spuns c\u0103, av\u00e2nd so\u021bie \u0219i doi copii, acest\u0103 decizie excentric\u0103 ar putea s\u0103 ne transforme \u00een muritori de foame. M-a \u00eentrebat c\u00e2t c\u00e2\u0219tig din predat. Primeam echivalentul a cinci sute de dolari. \u00ab\u021ai-i dau eu, \u00eencep\u00e2nd de la sf\u00e2r\u0219itul acestei luni. Pleac\u0103 de la Londra \u0219i mut\u0103-te la Barcelona, e mai ieftin!\u00bb Am ascultat-o, deja descoperisem, ca mai to\u021bi editorii, c\u0103 era inutil s\u0103 \u00eencerci s\u0103 rezi\u0219ti edictelor trasate de Carmen, \u0219i n-am regretat, pentru c\u0103, printre altele, cei cinci ani c\u00e2t am tr\u0103it la Barcelona au fost cei mai ferici\u021bi ani din via\u021b\u0103\u201d<\/em> (Mario Vargas Llosa, \u00een El Pa\u00eds<\/em>, 2010).<\/p>\n\n\n\n \u00cen 2010, Guvernul spaniol a cump\u0103rat mare parte din arhiva agen\u021biei, cam vreo 2000 de cutii imense, pentru suma de trei milioane de euro, pentru a pune materialele la dispozi\u021bia publicului, reu\u0219ind astfel s\u0103 valorifice o perioad\u0103 impresionant\u0103 din istoria publishingului de carte spaniol al secolului al XX-lea.<\/p>\n\n\n\n \u201eN-am vrut niciodat\u0103 s\u0103 fiu musai important\u0103\u201d,<\/em> a m\u0103rturisit c\u00e2ndva Balcells. \u201ePe timpul lui Franco, c\u00e2nd femeile nu puteau deschide un cont \u00een banc\u0103 f\u0103r\u0103 semn\u0103tura tat\u0103lui sau a so\u021bului, eu mi-am dorit s\u0103 fiu independent\u0103, s\u0103 fiu propria mea st\u0103p\u00e2n\u0103, \u00eentr-o perioad\u0103 \u00een care femeile f\u0103r\u0103 o educa\u021bie solid\u0103, sau f\u0103r\u0103 o familie bogat\u0103 care s\u0103 le sus\u021bin\u0103 nu puteau decide \u00een ceea ce prive\u0219te viitorul lor\u201d.<\/em> <\/p>\n\n\n\n Aceasta este Carmen Balcells, o figur\u0103 mitic\u0103, despre care se spun legende pe ambele maluri ale Atlanticului, cea mai des invocat\u0103 poveste fiind dialogul dintre ea \u0219i \u201eGabo\u201d [Gabriel Garc\u00eda M\u00e1rquez], la telefon:<\/p>\n\n\n\n \u2014 Carmen, tu m\u0103 iube\u0219ti?<\/em><\/p>\n\n\n\n \u2014 Cum s\u0103-\u0163i r\u0103spund la \u00eentrebarea asta c\u00e2nd reprezin\u021bi o treime din \u00eencas\u0103rile mele?<\/em> N\u0103scut\u0103 \u00een 1930, Carmen Balcells a fost una dintre cele mai importante agente literare ale tuturor timpurilor \u0219i un personaj-cheie \u00een ceea ce numim \u201eboom-ul literaturii sud-americane\u201d. Un cititor pasionat, cu o intui\u021bie extraordinar\u0103, Carmen Balcells a fost nu doar un profesionist des\u0103v\u00e2r\u0219it, ci \u0219i un adev\u0103rat prieten al scriitorilor, pe care i-a sprijinit \u00eentotdeauna […]<\/p>\n","protected":false},"author":311,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":[],"categories":[1],"tags":[81,75,51,63,36,10,42,69,78,60,48,39,66,45,72,54],"aioseo_notices":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/696"}],"collection":[{"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/users\/311"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=696"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/696\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":700,"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/696\/revisions\/700"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=696"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=696"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/blogs.cervantes.es\/bucarest\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=696"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"