Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

Cu ce gânduri ați venit la București în 2019?

Am venit plin de curiozitate, eram curios să văd cum s-a schimbat România. Curios să văd cum urma să se schimbe viața mea când aveam să lucrez și să locuiesc aici, nu ca atunci când vizitam România ca turist. Și cu iluzia de a revedea prieteni și pe oamenii din Institut și cu perspectiva noului proiect pe urma să îl desfășor.

Cu cărțile căror scriitori români ați reușit să vă familiarizați înainte de venirea în România?

Îmi amintesc două titluri: Patul lui Procust de Camil Petrescu și Jurnalul lui Mihail Sebastian. Iar trilogia Orbitor a lui Mircea Cărtărescu e următoarea pe listă, cu prima ocazie cu care voi ajunge din nou la Madrid.

Cum s-a modificat perspectiva inițială cu privire la București și români după sosirea în România?

A trecut prea puțin timp ca să pot emite o părere concludentă. Am observat schimbări, orașul e mult mai plin de viață, dar e adevărat că mă așteptam la ceva mai multă grijă pentru patrimoniul arhitectonic care de fiecare dată m-a surprins și m-a fascinat.

Sosirea dumneavoastră la București a debutat, în spațiul public, cu un proiect de rebranding, spuneați că aveți planuri mari pentru acest an. Cum s-au reconfigurat ele, după „blocarea” tuturor consumatorilor de cultură în case? 

Bun, acum nu a fost un rebranding, ci o împrospătare a imaginii corporative. Aveam nevoie de o schimbare în spațiile în care ne întâmpinăm cursanții și vizitatorii în general. Ceva care să dea viață acestui loc și să reflecte, într-o viziune proaspătă, actuală, legătura dintre Spania și România, din perspectiva unui artist român.

Acestea fiind spuse și confruntați cu pandemia, ceea ce am făcut a fost să ne adaptăm lumii virtuale încercând să păstrăm spiritul de apropiere și să utilizăm toate resursele online mai cu seamă pentru a ajunge și la publicul din afara Bucureștiului.

Cât de mult credeți în puterea mediului online de a ajuta la dezvoltarea proiectelor culturale?

Cred în puterea acestui mediu de a disemina și propaga felurite proiecte, nu doar culturale, online-ul fiind un mijloc la îndemâna tuturor, un numitor comun.

Cum ați cataloga interesul publicului român cu privire la cultura spaniolă, în comparație cu interesul publicului din Paris sau celelalte spații culturale pe care le cunoașteți profesional?

Instituto Cervantes funcționează de mai bine de 25 la București și rămâne un punct de referință culturală în oraș. Ceea ce ne propunem și înțeleg că trebuie să continuăm să facem este să aducem publicului din București și celui din țară tot ceea ce reprezintă și a reprezentat Spania, potențialul ei de cultură-punte, fiind cea care a dat o limbă maternă vorbită ca nici o alta într-o mulțime de țări. În plus, este o cultură care are un continuator extrem de important în America Latină. Dacă la asta adăugăm faptul că în Spania trăiesc și lucrează mai bine de un milion de români, cred că este evident că există interes pentru limba și cultura noastră. Și, deși România și Spania se află la extremitățile continentului, avem foarte multe afinități, similarități de caracter.

Comparând cu locurile unde am lucrat în trecut, sigur că există nuanțe, care derivă din contextul istoric sau geografic de apropiere – Paris sau München. În celelalte, un interes care provine dintr-o dorință reciprocă de cunoaștere – Cairo sau Atena. Trebuie să vă spun că cele cinci centre în care am lucrat sunt cele mai vechi centre ale rețelei noastre.

Un profesionist din sfera culturală spaniolă (editor, arhitect, pictor, manager cultural, scriitor etc.) pe care v-ați bucura să îl puteți aduce la București.

În viitorul apropiat, adică în următoarele luni, cred că va fi imposibil, dar încercăm să păstrăm pe agendă ceea ce aveam deja prevăzut: Javier Cercas, Dolores Redondo, Felipao…

Dar mi-ar mai plăcea să-i putem aduce pe Lorenzo Padura, Peridis, autori de roman noir  [Carmen Mola, Berna González Harbour…], pe muzicienii Mauricio Sotelo, Rafael Aguirre.

Credeți sincer în succesul cursurilor de limbă în sistem online? Cum credeți că va afecta acest eventual succes sistemul clasic de învățare, cel în format offline?

Să crezi asta este o opțiune pentru foarte mulți oameni, dar depinde de ceea ce oferi și cum oferi. Anul acesta rețeaua Institutelor Cervantes va trage multe învățăminte din această situatie și sper că vom ști cum să folosim această experiență.

Recomandări de lectură, din lista cărților preferate.

Dacă e să fac sugestii și recomandări, mi-ar plăcea ca cititorii români să descopere autori de roman polițist, roman noir, autori clasici ca, de pildă, Manuel Vázquez Montalbán și pe unii mai noi, cum ar fi cei pe care i-am menționat anterior.

Ce carte semnată de un autor de limba spaniolă v-ar plăcea să fie tradusă în viitor în limba română?

Ne gândim să realizăm o antologie din poezia lui Mario Benedetti în colaborare cu Ambasada Uruguay, cu prilejul centenarului scriitorului. O foarte bună opțiune.

Playlist-ul pentru o zi de carantină.

Am gusturi destul de eclectice. Am să enumăr câteva dintre cele pe care le-am ales și pentru lista noastră de carantină în Spotify: Lobo hombre en París [La Unión], Buena Vista Social Club, Sade, Anthony and the Johnsons, ultimele patru lieduri de Strauss cântate de Jessy Norman.

Filme spaniole cu care ați fugi pe o insulă pustie.

Asta e o întrebare care nu-mi place pentru că niciodată nu știu ce să răspund.

Pe insulă aș lua cu mine o ființă, dacă ar fi posibil omenească. Dar pus să aleg între ciocan și nicovală, aș spune: Remando al viento de Gonzalo Suárez, Lucía y el sexo de Medem, El mar y el tiempo de Fernán Gómez, unul dintre fílmele lui Almodovar.

De la 1 septembrie 2019, Institutul Cervantes din Bucureşti are un nou director. Jorge Jiménez-Zumalacárregui a absolvit Facultatatea de Drept la Universitatea Complutense de Madrid, până în 2004 fiind avocat în exercițiu în cadrul Ilustrului Barou din Madrid, cu experiență pe probleme de drept corporativ, civil (în special în domeniul imobiliar) și de familie. Din 2004, a fost administrator (în sistemul cervantin aceasta fiind a doua funcție ca importanţă după cea de director) la centrele Cervantes din Cairo, Paris, Atena și München. În cele șase luni de când este director în București, a reușit să ofere o nouă imagine a Institutului, mai modernă, mai deschisă. Pe lângă participările numeroase la evenimentele de top culturale în toamna lui 2019 – Les Films de Cannes à Bucarest, Festivalul Internațional de Film de Dans, Animest, Pelicula, Ziua Europeană a Limbilor –, organizarea de expoziții prin care publicul bucureștean a putut să cunoască cele mai noi manifestări artistice din Spania (de pildă, expoziția Formele sufletului: limbă și inimă, ce a reunit 14 dintre cei mai reprezentativi artiști spanioli contemporani), organizarea întâlnirii cu unul dintre cei mai de succes scriitori contemporani spanioli, Maria Dueñas, cel mai recent eveniment organizat, pe 3 februarie, este o dovadă a intenției de schimbare a imaginii Institutului – la propriu și la figurat: cele trei picturi murale realizate de artistul Alexandru Ciubotariu (Pisica Pătrată) au dat culoare și viață clădirii situate pe bulevardul Regina Elisabeta nr. 38.