Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

Introducerea vocii, a sunetului a schimbat din temelii lumea cinematografiei, apărată de caracterul universal imaginii. Introducerea sunetului a adus cu sine nesiguranța diversității într-o lume în care industriile lucrau la uniformizarea ei.

Într-o zi la sfârșitul toamnei 1930, într-o fermă de 0,9 km pătrați, mai sus de Cahuenga Pass, Hollywood, California, la apus, s-au adunat câteva zeci de persoane pentru a se ocupa de scenografie, decor, lumini și echipamente ce încă nu se răciseră, lăsate așa de echipa condusă de Tod Browning, care filma, pe timp de zi, versiunea în engleză din Dracula. Noaptea, la Universal City Studios, începea filmarea pentru versiunea în limba spaniolă. Un faimos critic de film scria că Shakespeare îi ceda noaptea lui Cervantes.

Carlos Villarías, născut în Córdoba pe 7 iulie 1892, îl juca pe contele Dracula și era unul din cei doi membri ai echipei „cervantine” cărora li se permitea să asiste la filmarea „shakespeariană”: așa era prevăzut în contract. Celălalt era George Melford, regizorul lui Dracula „cervantin”, care nu cunoștea limba interpreților din cealaltă versiune. Producătorii de la Universal doreau ca vampirul său nocturn să se ghideze după gesturile și atitudinea vampirului diurn, maghiarul Bela Lugosi.

Filmarea a durat 22 de nopți și a costat 66.069,35 dolari. Versiunea în engleză a beneficiat de 22 de zile, iar costurile au ajuns la 441.984 dolari. Dracula spaniol dura 104 minute, cu 29 de minute mai mult decât versiunea în engleză. Critica a apreciat, într-un elogiu discret că nu se simțea că durează mai mult. Avanpremiera a avut loc în ianuarie 1931, în timp ce Browning încă refăcea planurile de filmare a lui Dracula în enlgeză.

„Filmul lui George Melford, în întregul său, este mult mai bun decât cel al lui Browning și este clar influențat de Nosferatu al lui Murnau”, scria criticul și scenaristul Michael Ferguson. George Melford a știut să tranforme ceea ce părea un dezavantaj într-o oportunitate:  vedea ceea ce filma cealaltă echipă ziua înainte de filmările de noapte. Datorită spiritului său de observație, a putut să corecteze anumite greșeli, să îmbunătățească unghiul de filmare și a integrat scene din poveste ignorate de Browning.

Un cronicar a observat că în Dracula nocturn (inclusiv în timpul filmărilor) exista un melanj de accente, în funcție de naționalitatea actorilor și a echipei tehnice (Mexic, Argentina, Spania, Chile…) și descria acest mix lingvistic drept straniu. A avut mult succes în Mexic și în țările de limbă spaniolă. Pe 7 noiembrie 1931, spectatorii veniți la Teatro Duque de Rivas în Córdoba au fost primii spanioli care l-au văzut și auzit pe Dracula concetățeanului lor, Carlos Villarías. Versiunea matinală și cea de noapte erau o reflexie a diversității culturilor către care se adresa cinematograful, care acum avea voce.

Dar destinul lui Dracula spaniol, al lui Melford, a fost același ca al lui Dracula maghiar sau al contelui Orlok al lui Murnau. Odată intrați în epoca sunetului în cinematografie, Universal l-a făcut uitat, la fel ca și alte filme realizate în spaniolă și în alte limbi. Copia din Dracula, în spaniolă, a rămas uitată în arhivele Universal. Marea majoritate a filmelor realizate în spaniolă, la Hollywood, în prima perioadă a cinemaului sonor, au avut un final trist, dispărând atunci când industria a descoperit că era mai rentabil să recurgă la dublaj sau subtirare.

În 1977, American Film Institute a dorit să facă, la MOMA, o retrospectivă Universal și atunci s-a descoperit că Dracula, versiunea în spaniolă, nu fusese păstrată în condiții optime, în arhivele Universal, a treia rolă de film fiind stricată. Abia în 1989, David Skal, autorul cărții Hollywood Gothic, s-a dus în Havana, auzind că acolo s-ar putea să se fi păstrat o copie la Filmoteca Institutului Cubanez de Arte și Industrie Cinematografică. Copia a fost restaurată și proiectată la festivalurile de la Gijón și Sitges, în 1991. Iar în 1992, a fost proiectată chiar în ziua când avea loc premiera filmului Dracula al lui Fracis Ford Coppola.