Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

Eram încă un copil când am ajuns aici. 

Anul acesta, Rafael Pisot serbează majoratul în echipa Institutului Cervantes din București. Între timp, a devenit doctor în Filologie al Universității din Salamanca, a publicat câteva volume dedicate învățării limbii spaniole și a tradus din Ana Blandiana și Mateiu Caragiale, dar asta nu a schimbat cu nimic relațiile dintre el și elevii săi, care îl strigă în continuare pe numele cel mic (real sau alintat): „Rafa”, „Rafael”, „Falafel”.

Pentru că este cel mai vechi membru al echipei de profesori de la Cervantes, l-am rugat să ne povestească o întâmplare amuzantă de la cursuri, iar Rafael a acceptat. Iat-o:

„Într-o zi de august, stăteam liniștit acasă, când, deodată, mă sună de la Institut, să vin repede, că se prezentaseră 18 candidați pentru un test de nivel. August. 18 persoane. O nebunie curată. Am sărit pe bicicletă și am pornit în goană spre Institut, am ajuns și, tot în goană, i-am poftit pe toți cei care mă așteptau într-o sală de curs. Le-am lăsat timpul necesar pentru partea scrisă și, pe urmă, unul câte unul, au trecut la proba orală. Când am ajuns la cea de-a treia persoană, i-am pus întrebările de rigoare. Între altele, și de ce voia să învețe spaniola. Iar răspunsul, în română, a fost «Eu, să învăț? Întrebați-o pe Roxana». «Cum adică?”, am zis eu. «Întrebați-o pe Roxana», mi-a repetat ea. Nu mai pricepeam nimic. «Poți să-mi spui, te rog, cine e Roxana?» Și atunci ea mi-a dat un răspuns de neuitat: «Roxana e prietena mea. Eu sunt aici doar pentru că am venit să o susțin la examen, dar dumneavoastră m-ați introdus hotărât în sală, la testul de nivel, fără să întrebați…» Și azi îmi aduc aminte ce figură avea. :)”

Rafael își adoră cei trei copii. Iubește parcurile, literatura și măslinele, iar la București îi plac mai ales parcurile și casele cu aer de palat seniorial. În general, în România îl amuză ceea ce el numește „o practică relativ curioasă”, aceea că poți să alegi numărul de înmatriculare al mașinii: „În doar trei litere încap multă poezie și prozodie”.