Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

Ultima săptămână a lunii octombrie este dedicată de Institutul Cervantes cineastelor ale căror filme au fost finaliste și câștigătoare ale prestigiosului FIVER – Platforma internațională de sprijin, expunere și producție de dans audiovizual. Iubitorii de film și dans din întreaga lume vor avea astfel ocazia să vizioneze online 10 dintre cele mai bune producții cinematografice apreciate de juriu în cei 10 ani de când există FIVER, cunoscutul festival anual de prestigiu internațional care încurajează creația coregrafică-audiovizuală și profesionalizarea genului cine-dans. 

Programul Fiver-Cervantes, din cadrul festivalului, ajuns la cea de-a treia ediție, propune un ciclu de scurtmetraje „La mirada de ellas. 10 años de cinedanza en España”/„Focus pe cineaste. 10 ani de cine-dans în Spania”, curatoriat de Samuel Retortillo, directorul Platformei internaționale de sprijin, expunere și producție de dans audiovizual FIVER. Prin selecția oferită publicului, s-a dorit crearea unei retrospective în cheie feminină pentru a evidenția rolul important pe care l-au avut cineastele în dezvoltarea acestui gen, prin creațiile lor variate, deschizătoare de drumuri, curajoase, care transgresează limitele.

Filmele selecționate – câte unul din fiecare ediție a festivalului – vor putea fi văzute, în perioada 25-31 octombrie, de la ora 21:00, pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes: https://vimeo.com/showcase/fivercervantes2021

Program

Kinxi de Sara Fontán și Clara Tena, regizat împreună cu Anna Rubirola (2012), 3′

În acest scurtmetraj de doar trei minute, duoul Pina, format din artistele Sara Fontán și Clara Tena, reușește să surprindă esența cine-dansului.

Caballo negro de Tuixén Benet (2013), 4′

Ultima parte a proiectului de absolvire a Institutului de Teatru al coregrafei catalane Tuxén Benet s-a transformat în primul său videoclip. Este, după descrierea realizată de ea, „un proiect un pic straniu, realizat cu trupa Tu Madre – Àngela Boix, Elena Martínez y Naya Monzón –, care un mai performase de o bună perioadă. Oriol Caba m-a încurajat să fac trecerea către audiovisual, iar rezultatul este impresionant”.

Europe Endless de Ana Cembrero, regizat împreună cu Jorge Piquer (2014), 26′

Acest film de dans este inspirat din nunca și stilul de vială al eurocraților din sectorul UE din Bruxelles și are în centru cinci artiste care dansează, aleargă și plutesc în spațiile goale într-o atmsoferă dincolo de timp, decontextualiată a unui „non-spațiu” arhitectonic.

Fuego lento de Elena Castilla (2015), 15′

În septembrie 2011, Elena Castilla a lucrat cu 12 adolescenți în cadrul unui atelier de coregrafie la Centrul de MInori Pedro de Valdivia de Villanueva de la Serena, în Badajoz. Cum te simți? Ce vrei să povestești? Ce ți-ar plăcea să faci în viitor? De ce ți-e dor? au fost câteva dintre întrebările la care au răspuns prin exerciții de compoziție coregrafică.

Atma de Carla Subirana (2016), 9′

Personajul central al acestui film este Atma, o luptătoare care, după pierderea unei lupte, este găsită aproape moartă într-o pădure. Abandonată de trupa sa, decide să renunțe la armura care-i protejase corpul și să înainteze pe drumul care o va duce la capitularea finală, la victorie.

Da mopa (Sevillanas electrónicas) de María Teresa García (2017), 4′

În acest proiect preponderant muzical, ce aduce în prim-plan provocările reprezentării într-un show cu dans, muzica electronică, rimturile latine și temele repetitive, între comedie, fake și dans,  stau la baza dezvoltării tematicii cântecelor, de la strigăte și versuri până la metagândirea critică contemporană, punând în evidență contradicțiile necesităților noastre, fie ele moștenite sau dobândite.

Inside, inhabited landscapes de Carmen Porras (2018), 6′

Coregrafa Carmen Porras se inspiră din performance-ul său Mujeres que hay en mí și din propriile sale amintiri sau ale altor femei, pentru a ne arăta în acest scurtmetraj selecționat la 30 de festivaluri în întreaga urmele străvechi ce capătă forma unei călătorii onirice, cu peisaje externe sau interne, unde fiecare colț este ales în relație cu historia existentă în personaj.

Sinfonía del cuerpo de Mónica Ruiz van Hattem (2019), 15′

În acest scurtmetraj de dans despre arhitectură, dansatorul Eduardo Guerrero și dansatorul de flamenco și saxofonistul Antonio Lizana aduc o odă forței corpului de a revendica spațiul în arhitectura copleșitoare a Rotterdamului.

Inside/Outside de Carolina Romillo (2020), 5′

Acest scurtmetraj realizat în timpul carantinei reflectă anxietățile și fluctuațiile emoționale cauzate de izolarea impusă: tânjind exteriorul, în timp ce ești obligat să stai în casă.

Vals y rumba de Laura Delgado, regizat împreună cu Eduardo Rodríguez (2021), 6′

Prietenia dintre un robot de curățenie și o statuie care dorește să devină dansatoare, întrucât este expusă într-un muzeu aflat în fața tabloului lui Edgar Degas, Repetiție de balet pe scenă, este povestea pe care ne-o spun, în acordurile Clar de lună de Debussy, tinerii cineaști Laura Delgado și Eduardo Rodríguez în acest scurtmetraj de o fină sensibilitate și bun gust.