În luna noiembrie, iubitorii de film au ocazia să vadă online pe canalul de VIMEO al Institutului Cervantes patru filme aparținând noului val de filme spaniol în cadrul programului „Nuevas cinefilias”/„Noul Cinema spaniol”. Proiectul, o colaborare între Institutul Cervantes și Festivalul de Film European din Sevilla, reprezintă o excelentă ocazie pentru cinefili de a cunoaște estetica celui mai îndrăzneț, contemporan și angajat val de filme spaniole. Este un program care se desfășoară din 2018 și aduce pe ecranele din întreaga lume filme care vin cu o viziune inovatoare și provocatoare, dovedind încă o dată vitalismul cinematografiei spaniole.
În acest an, seria cuprinde patru filme spaniole recente, de o intensă contemporaneitate. Sunt patru filme care, prin tematică și limbaj, nu ar fi fost posibile în altă epocă și care incorporează memoria trecutului și aduc în actualitate tradiția cinematografiei, inclusiv a celei spaniole. În același timp inovează, riscă și se joacă cu structuri și povești contemporane. Deschid o cale și, totodată, se intersectează cu alte direcții deja existente și, astfel, creează noi parametri pentru ca cinefilii de azi și de mâine să poată înțelege, pornind de la cinematografie, schimbările într-o societate ce pare că este într-o transformare continuă.
„Unii istorici au inclus cinefilia în rândul revoluțiilor culturale ale secolului al XX-lea. Cinefilia ca fenomen s-a născut când o generație de tineri și-a dat seama că cinemaul le oferise imaginea lor asupra lumii, scara lor de valori, ce nu coincidea cu mentalitatea părinților lor. Pornind de aici, a apărut o încredere de nezdruncinat în cinematografie drept motor de schimbare a societății și de educare a cetățenilor. Cu cât vedea mai multe filme, cu atât o persoană devenea mai inteligentă. Cinematografia era, în plus, o armă globală, a cărei putere depășea orice graniță geografică.
Astăzi, datorită tehnologiei, a platformelor sociale, telefoanelor mobile, formele de a vedea filme au sporit. Internetul a șters definitiv granițele temporale și acum oricine poate să aibă acces la filmele făcute în cel mai îndepărtat colț al lumii. Dezvoltarea tehnologică a permis multor oameni să profeseze regia de film, la care, în alte circumstanțe, nu ar fi avut acces. Iar acest fapt a diversificat și mijloacele de expunere narativă și de reprezentare formală. Astăzi, cinematografia este mult mai bogată ca expresie decât la începuturile cinefiliei. Dar dorința de a înțelege lumea prin intermediul filmelor a rămas aceeași. Actul de a vedea și a auzi o poveste, chiar dacă sala de cinema a fost înlocuită cu ecranul unui calculator, chiar dacă ritualul colectiv a fost înlocuit de experiența solitară, este același. În fiecare zi, mii de persoane descoperă cinematografia ca formă de schimbare și progres.” (Luis E. Parés, Festivalul de Film European din Sevilla)
Toate filmele vor fi disponibile pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes, timp de 48 de ore, începând cu ora 21:00 din ziua programată.
Debutul în lungmetraj al unuia dintre cei mai promițători reprezentanți ai noului val galician, Jaione Camborda, Arima este povestea a patru femei și a unei fetițe a cărei viață se schimbă după sosirea neașteptată a doi străini în satul lor. Unul fuge de celălalt, ascunzându-se în sat, ca o ființă fantomatică, celălalt, un bărbat rănit, care poartă o armă, va perturba în diferite forme viața femeilor. Totul se desfășoară la granița dintre real și imaginar, dintre coșmar și vis, dintre frică și dorință, în această poveste plină de mister.
Primul film al lui Mamen Díaz tratează cu lejeritatea unui Rohmer al secolului XXI eterna nemulțumire milenială, într-o lume plină de posibilități, fapt care îngreunează procesul alegerii uneia singure. Violeta are puțin peste 20 de ani și trebuie să-și petreacă vara în Madrid făcând practică la o editură. În acele săptămâni, își va face noi prieteni, va lua niște decizii, mai mult sau mai puțin bune, și, mai ales, va învăța că a eșua este mai degrabă o artă decât o dramă.
Alexis Delgado realizează un portret unic al lui Renata Felicitas Soskey, aflate în închisoare pentru că și-a ucis cu brutalitate vecinul. Creează un portret al unei femei în prim-plan, cu aură teatrală, magnetism cinematografic și o strălucire aproape supranaturală. Renata Felicitas Soskey, afișând maniere de vedetă din alte timpuri, crede că povestea vieții ei este cea mai extraordinară poveste spusă vreodată. La rândul lui, cel care filmează o vede drept personajul vieții sale.
Povestea de dragoste cea mai sfâșietoare din ultimul film al seriei se petrece între o mamă singură și un extraterestru, pe care duoul de actori Bruna Cusí și Javier Botet o transformă într-o poveste memorabilă, în registrul melodramei și al science fiction-ului, cu note de umor subtil și sensibil.
[…] Am început Violeta no coge el ascensor (regia Mamen Díaz) cu gândul că este un film de acțiune, dar nu a fost așa. Este o poveste, un fragment din viața unei persoane care încearcă să se descopere pe sine și care „va învăța că a eșua este mai degrabă o artă decât o dramă” (așa cum ne spune și descrierea filmului de pe blogul institutului Cervantes). […]