Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

„Premiul pentru cea mai bună traducere din limba spaniolă”, proiect aflat la prima ediție, inițiat și susținut de Institutul Cervantes, a deschis anul acesta Gala Premiilor Observator cultural, ediția a XV-a. 

Câștigătorul este Marin Mălaicu-Hondrari, pentru ediția în limba română a romanului Patria de Fernando Aramburu, apărut la Editura Litera. Marin Mălaicu-Hondrari a mai avut o traducere în lista cărților finaliste la marele premiu: Autonauţii de pe cosmodrum, de Julio Cortázar, Carol Dunlop, apărută la Editura Art. Celelalte trei titluri care completează lista traducerilor finaliste sunt: Impostorul de Javier Cercas, Editura Rao, traducere de Mariana Sipoș, Străjerii cetății. Vol. I: Bestiarul lui Axlin, Laura Gallego, Editura Polirom, traducere din limba spaniolă de Mioara Adelina Angheluță și Scandalul secolului, Gabriel García Márquez, Editura Rao, traducere de Tudora Șandru Mehedinți.

Numele câștigătorului a fost anunțat de scriitorul si profesorul Corin Braga (Universitatea „Babeș-Bolyai“ Cluj), membru al juriului, alături de conf.dr.Ilinca Ilian (Universitatea de Vest Timișoara) și prof. dr. Mianda Cioba (Universitatea București).

Mianda Cioba este și cea care a susținut laudatio pentru marele câștigător:

„Premiul îi revine lui Marin Mălaicu-Hondrari, pentru că a introdus în orizontul culturii române această carte de o covărșitoare actualitate și de o consistență etică remarcabilă care o așază în vecinătatea literaturii unor Michel Houellebecq, Philip Roth sau Mario Vargas Llosa. Un roman care, într-o manieră atât de oportună și de necesară, în această perioadă de radicalisme fără obiect, ne vorbește despre capcanele nevoii de a aparține și despre dramele identității. Acordăm acest premiu din toată inima pentru modul în care traducerea domnului Marin Mălaicu-Hondrari ne arată cum limbile coexistă, se interferează și reverberează una în auzul celeilalte, pentru modul în care ne arată cum limba spaniolă trece armonios într-o limbă română bine temperată registral, îmbrățișând și ea, la rândul ei, limba euskera – în roman, limba afectivității și a familiei, dar și limba războiului și a violenței. Și dacă limbile comunică și se întrepătrund, înseamnă că oamenii dialoghează și conviețuiesc, pornind de la valori comune, că grupurile și comunitățile se reinventează și-și continuă drumul în istorie, iar asta impune o ordine a firescului și a speranței. Ortega Y Gasset spunea că universul traducerii și conștiința de sine a traducătorului sunt bântuite de o utopie negativă și de o utopie pozitivă. Utopia pozitivă pretinde că traducerea perfectă este posibilă și este la îndemâna talentului omenesc. Utopia negativă ne spune că nu există traducere perfectă și pune sub semnul întrebării chiar condițiile de existență ale traducerii în sine. După cum știe orice traducător, experiența concretă a traducerii ar putea fi descrisă ca o epuizantă pendulare între aceste credințe de semn opus.

Din această perspectivă, premiul pe care îl acordăm astăzi recompensează o aventură impresionantă, de mai bine de 700 de pagini, o aventură a tenacității și a încrederii pe care traducătorul a dus-o la bun sfârșit, înarmat cu un mereu reînnnoit pariu al căutării traducerii perfecte.”.

„Premiul pentru cea mai bună traducere din limba spaniolă”, anunțat de Institutul Cervantes din București anul acesta de Ziua Internațională a Cărții, are ca scop creșterea stimularea traducerilor din autori de limbă spaniolă și creșterea interesului pentru cultura de limbă  spaniolă prin traduceri.

Ne dorim ca acest premiu să devină un punct de reper în contextul relațiilor dintre Spania și România, un element-punte cu toate culturile țărilor de limbă spaniolă, un eveniment de tradiție, care să consolideze în peisajul de carte românesc prezența literaturilor de limbă spaniolă, atât de puternice, de proaspete și de variate. Este, deopotrivă, un gest de recunoștință atât pentru traducători, cât și pentru editorii români, cu o semnificație aparte pentru tânăra generație de hispaniști, pe care premiul își dorește să o încurajeze.

„Ne dorim nu doar să popularizăm operele celor care scriu în limba spaniolă, ci și să recunoaștem importanța muncii traducătorilor, aceștia fiind cei care, la urma urmei, fac cunoscute cultura și limba noastră pretutindeni în lume. Subliniez si importanța activității editurilor din Romania, o activitate atât de necesară și de bogată

Tuturor acestora la este dedicat acest premiu, care sperăm să devină o tradiție și să ajungă tot mai cunoscut la edițiile viitoare. Sperăm ca următoarea ediție să se desfășoare cu prezență fizică”, a declarat aseară Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.

Lansarea acestui premiu anul acesta are o dublă semnificație: 2021 este anul în care Institutul Cervantes serbează 30 de ani de existență, iar Spania și România celebrează 140 de ani de relații bilaterale.

Marți, 30 noiembrie, debutează ultima serie tematică de filme transmise cu acces gratuit pe canalul de Vimeo al Institutul Cervantes, o serie specială dedicată scurtmetrajelor de animație pentru adulți ce poartă semnătura unor apreciate cineaste spaniole.

Artistele selecționate formează un grup interesant intergenerațional din care fac parte unele dintre cele mai de seamă artiste spaniole din domeniu, artiste care fructifică generoasele posibilități oferite de tehnicile variate de animație și convertesc instabilitatea ce tinde să caracterizeze această formă de expresie cinematografică într-o garanție a libertății.

Experimentul este un element-cheie în scurtmetrajele cuprinse în seria Creadoras de animación para el siglo XXI, un aspect pe care îl revendică artiste precum Isabel Herguera și Begoña Vicario, asemenea creatoarelor de altă generație, așa cum sunt Izibene Oñederra sau María Manero. Alături de Begoña Arostegui, María Trénor și María Lorenzo, care completează selecția, aceste cineaste valorifică multiplele posibilități tehnici pe care le oferă domeniul animației.

Seria tematică Creadoras de animación para el siglo XXI, realizată în parteneriat cu MYC. Mujeres y Cine, își propune să pună în evidență creativitatea impresionantă din domeniul animației, un teritoriu cu un numărul ridicat de producții realizate de artiste, ce a marcat deja o direcție unică.

La fel ca și la grupajele de filme din lunile trecute, și scurtmetrajele din această serie vor fi disponibile cu acces gratuit timp de 48 de ore, de la ora 21:00, în perioada 30 noiembrie – 21 decembrie 2021.

Program

• 30 noiembrie: Amore d’inverno (2015) de Isabel Herguera, Spania/Italia, 8 min

De la finalul deceniului al optulea, regizoarea Isabel Herguera descoperă noi lumi prin intermediul minunatului său talent de a povesti și prin stilul său grafic atât de personal și de expresiv. Filmul său La gallina ciega (2005) a fost nominalizat la Premiile Goya și începând de atunci renumele său a devenit din ce în ce mai puternic cu următoarele sale scurtmetraje. Prin Amore d’inverno explorează lumea sentimentelor și a legăturii cu natura, ușor recognoscibilă în toate creațiile sale: un cuplu se plimbă pe lângă un râu, în timp ce niște vânători urmăresc un pui de cerb, iar niște prieteni își amintesc de „dansatoarea din Clavesana”, metaforă a iubirii libere care se disipează în peisaj.

• 3 decembrie: Jane, Tarzán nez zen horren guay/ Jane, Tarzán no era tan guay (2016) de Begoña Vicario, Spania, 3 min

Filmul, creație colectivă semnată de 20 de tineri artiști basci, coordonați de Begoña Vicario, este o reinterpretare a faimoasei scene în care Tarzan și Jane înoată împreună, din filmul Tarzan și prietena sa (Cedric Gibbons, 1934), în care culoarea, formele abstracte și ritumurile marchează o schimbare de paradigmă. Este unul dintre primele proiecte ale Begoñei Vicario, în care deja exersează jocul cu formele și expresia vizuală în care nu lipsesc notele politice și sarcastice.

• 7 decembrie: Lursaguak (Escenas de vida), (2019) de Izibene Oñederra, Spania, 12 min

O poveste întunecată despre rolul condiției umane – grotescă și înfricoșătoare – semnată de îndrăzneața artistă bască Izibene Oñederra, care s-a făcut cunoscută în 2007, cu filmul de impact Hezurbeltzak, una fosa común. De atunci, a abordat teme mai puțin comode pentru mentalitățile conformiste, iar astăzi este una dintre mai puternice creatoare de animație din Spania.

• 10 decembrie: Patchwork (2018) de María Manero, Spania, 8 min

Interesul eterogen pentru diferitele forme de expresie a artei grafice este o constantă în opera Maríei Manero, care apelează la animație ca la o formă esențială de a-și dezvolta ideile. În Patchwork, spune povestea mamei sale și a curajului acesteia când a trebuit să treacă printr-o operație de transplant de ficat. Intenția este de a sublinia recunoștința față de conexiunile dintre ființele umane, specia supraviețuind datorită folosirii și reformulării cunoștințelor și resurselor sale.

• 14 decembrie: Yo (2020) de Begoña Arostegui, Spania, 13 min

Pornind de la o poveste a lui Arthur Schnitzler, acest scurtmetraj ne arată cum Begoña Arostegui perplexitatea cu care ne confruntăm când traducem lumea în care trăim prin limbaj, imprimând rigoarea unui desen în care referințele vizuale sunt îmbogățite de o tușă clară și o cromatică sobră. Pentru protagonista acestui film, toate zilele se aseamănă între ele: aceeași rutină, aceeași monotonie. Totuși, ceva atât de simplu precum un panou pe care scrie „Parc” va schimba totul.

• 17 decembrie: ¿Dónde estabas tú? (2020) de María Trénor, Spania, 20 min

În 2003, creatoarea de animații María Trénor devenea cunoscută la nivel internațional cu ¿Con qué la lavaré?, un scurtmetraj splendid, prin care dorea să facă vizibile realități mai puțin cunoscute. Cu ¿Dónde estabas tú?, scoate în evidență posibilitățile de a realiza o reprezentare diferită cu privire la critica asupra violenței de gen, o muncă documentată cu o serie de călătorii în Mozambic și Filipine, unde a realizat interviurile ce au stat la baza celor trei povești din scurtmetraj.

• 21 decembrie: Esfinge urbana (2020) de María Lorenzo, Spania, 5 min

În Esfinge urbana, cea mai experimentală operă din filmografia prolifică a Maríei Lorenzo Hernández, spiritul aventuros este împins la extrem, ceea ce ne face să ne întrebăm ce este animația și unde se estompează granița cu alte arte. Acest scurtmetraj reflectă prezența artei urbane în diferite cartiere din Valencia între 2018 și 2019: piese de artă efemeră care prind viață, înlănțuindu-se ca fotogramele dintr-un film.