Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

În luna mai Institutul Cervantes din București va prezenta online, pe canalul său de Vimeo, o serie de filme inspirate de tema „Geolocalizări și noi forme de ruralitate”: patru documentare spaniole recente despre comunitățile rurale din Spania de azi ce regăsesc în solidaritatea și interdependența dintre ele adevăratele legături umane. Patru povești ce deschid fereastre spre luminile și umbrele acestui mod de viață și oferă o privire contemporană asupra tradițiilor, dar și asupra problemelor pe care le implică menținerea acestor noi provocări pentru viitor.

Cele patru patru documentare care ne aduc mai aproape de Cataluña, Galicia și Aragón vor fi disponibile pe canalul Vimeo al Institutului Cervantes timp de 48 de ore, începând cu ora 21.00 (ora României). 

Seria va debuta pe data de 5 mai cu Soñando un lugar / Visând la un loc, în regia lui Alfonso Kint, film documentar în care regizorul povestește cum a hotărât să părăsească, împreună cu soția și fiica sa nou-născută, viața agitată din capitală pentru a o lua de la zero într-un sat din Spania pustie. O formă de a ilustra posibilitățile infinite pe care le oferă lumea rurală, în ciuda situației critice a satului în care migrează, și propune un nou mod de viață pentru generațiile viitoare.

Proiectul va continua, pe 12 mai, cu Os fillos da vide / Copiii vinului (2017), de Ana Domínguez. Regizoarea ne aduce mai aproape de originile sale prin acest film în care prezintă procesul de recoltare a strugurilor într-un mic sat din Galicia. Cultura vinului devine o călătorie ancestrală care pendulează între autobiografic și mitic, de la ciclurile naturale la tradițiile cele mai viscerale, festivalurile satului, o reflectare a vechilor bacanale, ce se transformă într-o explozie de viață.

Filmul programat pentru data de 19 mai este 150 i una grossa / 150 de locuitori norocoși (2020), de Aurora Sulli și Núria Deulofeu. Ametlla de Merola este unul dintre cele mai mici orașe din Cataluña, cu puțin peste 150 de locuitori. Teatrul este nucleul central al satului, dar acesta trebuie închis din lipsă de resurse: nu există nici măcar scaune. Totul se schimbă atunci când această colonie textilă câștigă premiul cel mare de la Loteria de Crăciun (Gordo de Navidad), iar locuitorii săi decid să investească banii în renovarea teatrului și să împiedice dispariția acestuia.

Ultimul film al seriei va rula pe data de 26 mai. Este vorba despre Los saldos / Bilanțurile (2022), de Raúl Capdevila, o emoționantă scrisoare de adio către lumea rurală, ce pare condamnată să dispară din cauza ritmului actual al vieții. Regizorul Raúl Capdevila ne povestește – într-un western palpitant – întoarcerea sa acasă și modul în care el și tatăl său vor face față industrializării forțate a satului lor.

Dihotomia rural/urban a fost o constantă culturală încă de la apariția marilor orașe, unde cei plecați de la țară au sosit pentru a lucra în fabrici și în cadrul diferitelor sectoare de servicii care au susținut viața populației din orașe încă de la mijlocul secolului al XIX-lea. Aceste două moduri de viață apărau o serie de valori: cultura urbană se definea uneori împotriva lumii rurale și îi denigra obiceiurile, dar alteori îi elogia autenticitatea și tradițiile, în care păreau a fi păstrate elementele cele mai apropiate identității naționale.

Chestionarea sustenabilității s-a îndreptat către valorile agriculturii, ale creșterii animalelor sau ale menținerii mediilor sălbatice ca punct de cotitură în fața intervenției omenești asupra mediului înconjurător și a viitorului său amenințător.

Pe lângă importanța ecologică, grupurile care au susținut aceste diferențe vitale între cele două sfere s-au manifestat într-un adevărat val cultural. În Spania, acest fenomen a fost deja prezent în mai multe cărți care au declanșat imediat o dezbatere terminologică și au dezvăluit o poziție politică în ceea ce privește configurația spațiului rural spaniol.

Zona documentară a cinematografiei spaniole contemporane, întotdeauna sensibilă la problemele politice și sociale, a acordat atenție acestui fenomen paralel cu evoluțiile literare și a reunit deja un corpus de filme remarcabile care permit o radiografie a fenomenului istoric și dezvăluie o bună parte din componentele sale științifice, sociale și culturale. Punând în evidență diferitele posibilități de narațiune a acestei povești, acest inventar de filme oferă o topografie audiovizuală a Spaniei, țară cu un imaginar la fel de bogat și de plurivalent precum fiecare în parte dintre zonele sale geografice.

Din toate aceste motive, titlul acestui ciclu folosește termenul de „geolocalizare”, care a început să fie folosit în timpul pandemiei de Covid-19 și care făcea aluzie la faptul că telefoanele noastre mobile și echipamentele noastre informatice se aflau într-un punct, spațial și temporal, care le permitea să aibă sau nu acces la un anumit conținut. Localizarea a devenit un element în care converg individualitatea noastră și, probabil, pretenția de a avea o identitate colectivă.