Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

Profesorii noștri, poveștile lor

Cursurile ținute de profesorii de la Cervantes nu sunt simple lecții aride de gramatică, ci invită la învățarea limbii și culturii spaniole prin joc, lecturi, trimiteri literare, artistice sau cinematografice.

Vă invităm să-i cunoașteți mai bine pe cei care fac din învățarea limbii spaniole „o joacă”: Rafael, Pilar și Silvana.

RAFAEL PISOT: Eram încă un copil când am ajuns aici. 

Anul acesta, Rafael Pisot serbează majoratul în echipa Institutului Cervantes din București. Între timp, a devenit doctor în Filologie al Universității din Salamanca, a publicat câteva volume dedicate învățării limbii spaniole și a tradus din Ana Blandiana și Mateiu Caragiale, dar asta nu a schimbat cu nimic relațiile dintre el și elevii săi, care îl strigă în continuare pe numele cel mic (real sau alintat): „Rafa”, „Rafael”, „Falafel”.

Pentru că este cel mai vechi membru al echipei de profesori de la Cervantes, l-am rugat să ne povestească o întâmplare amuzantă de la cursuri, iar Rafael a acceptat. Iat-o:

„Într-o zi de august, stăteam liniștit acasă, când, deodată, mă sună de la Institut, să vin repede, că se prezentaseră 18 candidați pentru un test de nivel. August. 18 persoane. O nebunie curată. Am sărit pe bicicletă și am pornit în goană spre Institut, am ajuns și, tot în goană, i-am poftit pe toți cei care mă așteptau într-o sală de curs. Le-am lăsat timpul necesar pentru partea scrisă și, pe urmă, unul câte unul, au trecut la proba orală. Când am ajuns la cea de-a treia persoană, i-am pus întrebările de rigoare. Între altele, și de ce voia să învețe spaniola. Iar răspunsul, în română, a fost «Eu, să învăț? Întrebați-o pe Roxana». «Cum adică?”, am zis eu. «Întrebați-o pe Roxana», mi-a repetat ea. Nu mai pricepeam nimic. «Poți să-mi spui, te rog, cine e Roxana?» Și atunci ea mi-a dat un răspuns de neuitat: «Roxana e prietena mea. Eu sunt aici doar pentru că am venit să o susțin la examen, dar dumneavoastră m-ați introdus hotărât în sală, la testul de nivel, fără să întrebați…» Și azi îmi aduc aminte ce figură avea. J”

Rafael își adoră cei trei copii. Iubește parcurile, literatura și măslinele, iar la București îi plac mai ales parcurile și casele cu aer de palat seniorial. În general, în România îl amuză ceea ce el numește „o practică relativ curioasă”, aceea că poți să alegi numărul de înmatriculare al mașinii: „În doar trei litere încap multă poezie și prozodie”. 

PILAR VEIGA GRANDAL: Bucureștiul îmi oferă multe bucurii

Întrebată ce anume îi place la orașul care a adoptat-o de 17 ani, Pilar ne-a declarat că iubește experiențele pe care le-a trăit aici timp de aproape două decenii: „În acest moment al vieții mele, cred că importante nu sunt atât locurile, cât experiențele vitale pe care ți le oferă un spațiu. Din acest punct de vedere, Bucureștiul mi-a oferit și îmi oferă multe bucurii. Dar, concret, în București îmi plac parcurile și terasele pe timp de vară și nu îmi plac agitația și poluarea. De aceea mă bucur că locuiesc departe de centru”. Totuși, completează Pilar, „sunt multe aspecte ale vieții bucureștene care îmi sunt străine. Pe unele le-am îmbrățișat, dar față de unele există o barieră culturală. Să folosesc lactate în mâncare, de exemplu. Eu sunt din Galicia și în bucătăria noastră tradițională lactatele se folosesc doar pentru desert. Așa că pentru mine mămăliga cu brânză este de neconceput pe post de prânz sau cină”.

Deși sediul Institutului din Bulevardul Regina Elisabeta 38 este închis, pe Pilar o puteți întâlni online, unde așteaptă să înceapă o nouă serie de cursuri cu cei care își doresc să învețe limba spaniolă: „Nu vă lăsați descurajați de Covid-19! Continuați-vă proiectele, eu așa fac!”. Și, dacă vreți și proiecte în plus, Pilar are un pont: „ În curtea noastră, o pisică a fătat cinci pui și în vreo șase săptămâni vor fi suficient de mari pentru a fi dați spre adopție. Dacă cineva dorește unul, să îmi scrie pe adresa mpveigag@cervantes.es)”. J

SILVANA CERDÀ GĂBĂROI: Cuvântul meu preferat din limba română? «A dezmierda».

„Nu știu dacă a omologat cineva această categorie, dar Silvana este «genul care vorbește». Parcurgem programa vorbind. Mult. Cu toții. Eu, de exemplu, nu știu când și cum am început să vorbesc dezinhibat spaniolă, pornind de îndemnul «Hai, povestește-mi ceva!». Și râdem mult la ore, e o profesoară extraordinară!”, asta ne-a mărturisit un cursant de-ai Silvanei Cerdà Găbăroi. Trebuie să mărturisim, în apărarea noastră, că am apelat la unul dintre cursanții săi, încercând să îl convingem să ne povestească ce se întâmplă așa de amuzant la cursurile ei, după ce Silvana însăși ne-a refuzat, avertizându-ne că astfel de informații se încadrează la categoria „secret profesional”. Este posibil, dar nu suntem siguri, ca toate aceste informații să explice și cuvântul preferat al Silvanei din limba română: „a dezmierda”.

Silvana Cerdà Găbăroi s-a alăturat echipei Institutului Cervantes de la București în 2009. Este absolventă de Filologie a Universității din Barcelona. Iubește fotografia, îi place să facă documentare istorică și, mai ales, dolce far niente, după cum ne-a declarat. La București îi place (sau îi displace, nu ne-am lămurit pe deplin J ) „eclectismul arhitectonic”.

Am rugat-o pe Silvana să ne indice un obicei românesc care o uimește. „Poate că urarea «să vă trăiască» atunci când este vorba despre un copil sau un animăluț”, ne-a mărturisit. Și, pentru că tot veni vorba despre animăluțe, Silvana iubește pisicile.