Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

În perioada 7-28 ianuarie, Institutul Cervantes îi aduce un omagiu cineastului și scriitorului Fernando Fernán-Gómez, care ocupă un loc de onoare în cultura spaniolă, oferind publicului ocazia să vizioneze, pe canalul Vimeo al Institutului, patru filme reprezentative pentru activitatea sa grandioasă: scurtmetrajul F. F. G. Un retrato, realizat de Jesús García de Dueñas în onoarea artistului, două filme regizate de el, Manicomio, El extraño viaje și unul în care joacă rolul protagonistului: La lengua de las mariposas, regizat de José Luis Cuerda.

Filmele vor fi disponibile pe canalul Vimeo al Institutului Cervantes timp de 48 de ore, începând cu ora 21 din ziua programată.

Fernando Fernán-Gómez (1921- 2007), actor, cineast, jurnalist și dramaturg, romanicer și autor de scenarii de film – realizări pentru care a fost recunoscut drept un savant al limbii spaniole –, este unul dintre artiștii excepționali ai culturii noastre recente. De la primele sale creații și în toată cariera sa complexă, Fernando Fernán-Gómez, fiu și nepot de actori, are, fără îndoială, un rol de seamă în consolidarea „cinemaului clasic spaniol”. A fost considerat unul dintre cei mai prestigioși artiști spanioli la nivel internațional în ceea ce privește activitatea sa teatrală și cinematografică, atât ca actor, cât și ca regizor. „Dincolo de a fi cea mai influentă personalitate a istoriei cinematografiei spaniole, a fost cel mai versatil și copleșitor creator din istoria culturii spaniole” (Luis Alegre)

S-a născut în Peru, în 1921, când mama sa, actrița Carola Fernández Gómez, era în turneu cu trupa de teatru a Maríei Guerrero. A avut o carieră prolifică de actor, având roluri principale în filme realizate de mari regizori, precum El amor del capitán Brando (1974), de Jaime de Armiñán; Maravillas (1981), de Gutiérrez Aragón; La colmena (1982), de Mario Camus; El abuelo (1998), de José Luis Garci; Todo sobre mi madre (1999), de Pedro Almodóvar; Plenilunio (1999), de Imanol Uribe; La lengua de las mariposas (1999), de José Luis Cuerda; El embrujo de Shanghái (2002), cu Fernando Trueba. A câștigat Ursul de Argint la Festivalul de la Berlin pentru rolul din El anacoreta (1976) și Stico (1985).

În paralel, ca regizor, a adaptat pentru marele ecran numeroase piese și romane, în unele dintre ele făcând parte și din distribuție: Los palomos (1964), Mi hija Hildegart (1977); Mambrú se fue a la guerra (1986), pentru care a câștigat Premiul Goya pentru cel mai bun actor; El mar y el tiempo (1989) și El viaje a ninguna parte (1986), pentru care a obținut Goya pentru regie și scenariu.

A îmbinat activitatea de regizor de film cu cea de regizor de teatru, punând în scenă cu succes  numeroase piese: Mi querido embustero (1962), de Bernard Shaw; La sonata a Kreutzer (1963), de Leon Tolstoi; El pensamiento (1963), de Leonidas Andreiev; comediile lui Juan José Alonso Millán, Gravemente peligrosa (1962), Mayores con reparos (1965)și La vil seducción (1967).

S-a remarcat și ca scriitor, prin romane precum El vendedor de naranjas (1961), El viaje a ninguna parte (1986), El mal amor (1987) și El mar y el tiempo (1989). A fost numit membru al RAE în anul 2000.

Alături de Premiile Goya, a fost recompensat cu numeroase distincții pentru activitatea de actor și regizor, la festivalurile de la Berlin și Venecia, Medalia de Aur pentru Arte Frumoase, în 1981, Premiul Național pentru Teatru în 1984, Premio Nacional pentru Cinematografie în 1989, Premio „Príncipe de Asturias de las Artes” în 1995, Premio Donostia la Festivalul de Film de la San Sebastián, Ursul de Onoare la Festivalul Internațional de Film de la Berlin pentru întreaga carieră, în 2000, și  Medalia de Aur a Academiei de Arte și Științe Cinematografice din Spania, în 2001. Postum, Guvernul Spaniei i-a oferit titlul Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso X el Sabio.

*

Scurtmetrajul F. F. G. Un retrato/F. F. G. Un portret (1976) este regizat de prietenul și discipolul său Jesús García de Dueñas, care scoate în evidență gândurile și opiniile artistului cu privire la activitatea sa în cinematografie, teatro și televiziune. Acest film, care valorifică și vocația de om de cultură a lui Fernán-Gómez, este un excelent punct de plecare în demersul cunoașterii prolificului actor și regizor.

Manicomio/Ospiciul (1953), debutul său în lungmetraj, regizat împreună cu Luis M. Delgado, este o comedie în care limitele între rațiune și nebunie se estompează, prezentând experiența apăsătoare a unui om sănătos captiv între bolnavi mintal, situațiile suprarealiste prin care trece un tânăr ajuns într-un ospiciu de la periferiile Madridului, în anii 50, unde  merge să își viziteze iubita care lucra acolo.

El extraño viaje/Strania călătorie este unul dintre cele mai complexe filme ale anilor 60. Plasat între filmul de suspans, comedie socială, dramă și musical, filmul este considerat una dintre capodoperele cinematografiei spaniole. Într-un mic sat de provincie, lângă capitală, trăiește o familia formată din trei frați: impunătoarea și severa Ignacia și timizii și introvertiții Paquita și Venancio. Din monotonia vieții rurale se iese doar în zilele de sâmbătă, când în sat vine un grup muzical din Madrid pentru a anima atmosfera cu cântece.

La lengua de las mariposas/Limba fluturilor,film reprezentativ pentru activitatea regizorului José Luis Cuerda, adaptare după o serie de povești de Manuel Rivas, a permis recuperarea spiritului inovator și deschizător de drumuri a școlii republicane. În acest film cu care se încheie omagiul adus lui Fernán-Gómez, îl vedem pe artista interpretându-l pe un bătrân profesor care, într-un sat galician la începuturile Războiului Civil, luptă pentru libertate, arătând că drumul către aceasta este trasat de cultură, cunoștințe și experiment.

Program

• 7 ianuarie: F. F. G. Un retrato de Jesús García de Dueñas
• 14 ianuarie: Manicomio de Fernando Fernán-Gómez și Luis M. Delgado
• 21 ianuarie: El extraño viaje de Fernando Fernán-Gómez
• 28 ianuarie: La lengua de las mariposas de José Luis Cuerda

După luni întregi de proiecte desfășurate exclusive online, în iulie, Institutul Cervantes din București, în parteneriat și prin amabilitatea Ambasadei Republicii Peru la București, cu sprijinul Hotel Cișmigiu, le propune iubitorilor de cultură din capitală primele evenimente în aer liber.

Este vorba despre o serie de proiecții de filme peruane, subtitrate în limba engleză, care vor rula în EL PATIO, curtea interioară a Institutului, din Bulevardul Regina Elisabeta nr. 38. Accesul la evenimente este liber, în limita locurilor disponibile (maximum 40 de locuri), și se obține printr-un e-mail transmis către cultbuc@cervantes.es. Rezervarea devine valabilă numai dacă solicitantul a primit în scris o confirmare a disponibilității de locuri și instrucțiuni privind accesul si măsurile de protecție.

Cele trei pelicule care vor rula timp de trei seri în EL PATIO, curtea interioară a Institutului Cervantes din București, cu începere de la ora 21.30, sunt reprezentative pentru cinematografia peruană contemporană, în același timp drame psihologice care merg în profunzimea și în nuanțele trăsăturilor de caracter, dar și drame sociale, ce analizează impactul pe care politicul și economicul îl au asupra vieții personale. Trei filme care invită la a privi dincolo de aparențe.

Program:

• 08.07 – DELICIOSA FRUTA SECA / FRUCTE USCATE DELICIOASE / Peru / 2017 / 82 min. / dramă

• 15.07 – SIETE SEMILLAS / ȘAPTE SEMINȚE / Peru / 2016 / 1:35 min. / dramă

• 22.07 – LA ÚLTIMA TARDE / ULTIMA DUPĂ-AMIAZĂ / Peru, Columbia / 2016 / 81 min. / dramă

DELICIOSA FRUTA SECA / FRUCTE USCATE DELICIOASE, în regia Anei Caridad Sanchez, cu Claudia Dammert, Hugo Vasquez, Mauricio Fernandini, a fost lansat în cadrul Festivalului de Film Peruan de la Paris în 2017, este un film care își propune să fie „un strigăt de libertate, de fericire și de încurajare pentru acele femei care și-au amânat visurile din cauza rutinei, un omagiu adus dansului marinera, femeii și câștigării libertății”.

Marialicia, o casnică din înalta societate din Trujillo, descoperă că viața minunată de familie pe care credea că o are nu există. Dezamăgită de faptul că a trăit o minciună întreaga viață, decide să o pornească de la zero. La cei 65 de ani ai săi, Marialicia își permite, în sfârșit, să își trăiască viața așa cum își dorește ea. Se mută într-un cartier nou și își valorifică talentele, precum prepararea de prăjturi cu fructe uscate pe care înainte le gătea prietenelor și pe care acum le vinde în magazinele din cartier. În noul mediu în care trăiește, Marialicia descoperă culori și sunete noi, precum și pasiuni care îi schimbă radical viața: este fascinantă de un dans popular peruan, marinera, urmează cursuri la o școală de dans, unde cunoaște femei cu povești extraordinare, care o ajută să își schimbe total viziunea asupra vieții.

Premii:

• Premiul Le Soleil Tounant pentru cel mai bun lungmetraj la categoria ficțiune, în cadrul Festivalului de Film Peruan de la Paris, 2017
• Premiul pentru cel mai bun film în cadrul Festivalului de Film Peruan de la Paris, 2017

SIETE SEMILLAS / ȘAPTE SEMINȚE, în regia lui Daniel Rodríguez Risco, cu Carlos Alcántara, Javier Cámara, Federico Luppi, spune povestea lui Ignacio (Carlos Alcántara), un om de afaceri aflat la vârsta de mijloc, căruia pare că nu-i lipsește nimic. Este directorul unei mari fabrici de textile, are o soție frumoasă (Gianella Neyra), care este fiica proprietarului afacerii (Federico Luppi), au un fiu și locuiesc într-un penthouse cu piscină. Dar totul este o aparență: soția lui este deranjată de faptul că Ignacio pune munca pe primul loc, pentru fiul lui este un străin, afacerea este în criză, partenerii se dovedesc a fi lipsiți de scrupule. Este momentul pentru Ignacio să pornească într-o redescoperire de sine și de recuperare a ceea ce este important în viața lui.

LA ÚLTIMA TARDE / ULTIMA DUPĂ-AMIAZĂ, în regia lui Joel Calero, cu Katerina D’Onofrio și Lucho Cáceres.

Laura, o tânără din înalta societate din Lima, îl cunoaște în Cuzco pe Ramón, un universitar afiliat mișcării de stânga. Se îndrăgostesc și se alătură Sendero Luminoso (Partidul Comunist peruan), luptând împotriva guvernului. După o vreme, cei doi se despart în circumstanțe stranii. Peste douăzeci de ani, se reîntâlnesc pentru a finaliza divorțul, ocazie cu care vor putea, în sfârșit, discuta despre tot ceea ce i-a îndepărtat unul de celălalt, într-o călătorie plină de emoție pe drumul amintirilor.

Premii:

• Premiul pentru Cea mai bună actriță și Cel mai bun scenariu la Festivalul de Film Gramado, 2017
• Premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul de Film Latino-american din Lima, 2016
• Premiul publicului pentru Joel Calero, la Festivalul de Film Latino-american din Lima, 2016
• Nominalizare la Festivalul de Film Mar del Plata pentru cel mai bun film latino-american, 2016