Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

Absolventă a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine (secţia Franceză-Spaniolă), Alina Cantacuzino este coordonatoarea Departamentului cultural al Institutului, din 1997. Pentru publicul românesc interesat de subiectele din sfera culturală ale Institutului Cervantes din București, ea reprezintă „constanta”. Cele câteva sute de evenimente pe care le-a coordonat de-a lungul anilor au deschis publicului ușa către o lume bogată, surprinzătoare, fascinantă, la care altfel nu ar fi avut acces. Pentru Alina, ziua de lucru se termină doar atunci când s-a asigurat că următorul eveniment programat a primit toate aprobările. Face asta de mai bine de două decenii.

Când te-ai alăturat echipei Institutului Cervantes din București?

Într-o zi însorită și caldă de mai, în 1997. Sediul Institutului se afla atunci într-o casă frumoasă de pe strada Paris, la doi pași de piața Quito, un loc în care ne-am simțit foarte bine timp de mai mulți ani.

Cum ai ajuns aici?

Lucram alături, la Ambasada Braziliei în România, care se afla peste gard, ca să zic așa. Am văzut anunțul pentru un post de secretar administrativ și… gata. A fost simpatie reciprocă, pare-se.

Ai putea aproxima cam la câte evenimente Cervantes ai pus umărul?

Să tot fie câteva sute. Au fost ani când aveam, mai mici sau mai mari, și câte trei evenimente pe săptămână.

Trei întâlniri de suflet.

Dintre colegii români, un om extraordinar, doamna Svetlana Marinescu, care a fost ca un fel de coloană vertebrală a Institutului, de la crearea lui, în 1993, până acum câțiva ani când ne-a părăsit. Filolog, un model de profesionalism, de o căldură umană și de un devotament față de ambele culturi, spaniola și română, în slujba cărora s-a pus cu modestie, cu discreție și cu multă știință de carte și pasiune.

Dintre invitații spanioli, apreape că n-aș ști ce să aleg, n-aș vrea să nedreptățesc pe cineva… L-aș numi pe poetul Juan Carlos Suñén, care ne-a vizitat de două ori, în calitate de poet și de critic literar, fondatorul și directorul Escuela de Letras de la Madrid, instituție care și-a închis porțile la sfârșitul anilor 2000 din rațiuni de criză economică, apoi pe Fernando Leon de Aranoa, pe care am avut bucuria să-l însoțesc la TIFF, la una dintre primele ediții ale festivalului, și pe Clara Duran, o tânără artistă spaniolă care lucrează și trăiește la București, un om foarte frumos și special.

Ceva care te contrariază în munca ta.

Aș vrea să înțeleg de ce ziua de lucru nu mai are douăzeci și cinci de ore… Serios acum: nu mă contrariază nimic, dar mă muncește și mă motivează gândul că oamenii care vin, la orice eveniment am organiza, fie el modest sau de amploare, își rup o oră sau două din timpul lor, iar timpul e foarte prețios, ne aleg pe noi, uneori în pofida altor lucruri poate mai interesante, și e chiar o datorie de onoare să facem în așa fel încât să fie un timp realmente câștigat, un timp neirosit, o sămânță firavă de drag de lumea hispanică pe care am sădit-o și care ar fi frumos să crească…

Un cuvânt spaniol care îți place.

Ensimismarse – a se cufunda în sine însuși, a se retrage în sine

O mâncare spaniolă care fie îți place, fie te pune pe gînduri.

Până să călătoresc prima oară în Spania, n-am avut dimensiunea exactă a diferenței de sens dintre „tapas” și „pintxos”.

Mari scriitori de limbă spaniolă pe care te-ai bucura să îi vezi traduși în limba română.

Foarte subiectiv: Juan Benet (Spania), Alejandra Pizarnik (Argentina), Julio Ramón Ribeyro (Peru), Mario Benedetti (Uruguay).

Muzică pe „coordonate” hispanice.

Mi-e greu să răspund la asta… Există niște tangouri vechi, apoi există voci speciale tip Chavela Vargas sau Violeta Parra sau Mercedes Sosa. Îmi plac mult-mult sonoritățile galiciană și asturiană, de pildă…

Să zicem că ești Dumnezeul Culturii pentru o zi: evenimentul ideal.

Nu mă pot pune în această închipuire, nici măcar pentru o clipă, darămite pentru o zi. Evenimentul ideal este acela care îmi permite, zi de zi, să văd că cei care au fost în sală (participanți sau asistenți) ies surâzând și multumiți. Ce mi-ar plăcea să putem organiza: orice poate pune în legătură și crea punți între profesioniștii din cultura din Spania și spațiul de expresie hispanică cu profesioniștii din cultura română.