Două ateliere surpriză, de educație vizuală și muzicală în limba spaniolă, îi așteaptă pe copii și adolescenții care au urmat cursuri la Institutul Cervantes din București. Cele două ateliere, plănuite pentru 19, respectiv 26 iunie, reprezintă un cadou de sfârșit de curs academic dedicat tuturor celor care au continuat să studieze limba spaniolă la cunoscuta instituție din Bulevardul Regina Elisabeta.
„Unul dintre lucrurile pe care le așteptam cu toții cu nerăbdare, după această perioadă extrem de tensionată și solicitantă a pandemiei, a fost să ne bucurăm din nou de artă, de evenimente, de întâlniri. Prin cursurile și activitățile noastre online de până acum, ne-am dorit să păstrăm o legătură cât mai strânsă cu iubitorii de limbă și cultură spaniolă și suntem bucuroși că am putut astfel să comunicăm și să continuăm să împărtășim o pasiune comună. Acum, că a venit în sfârșit momentul relaxarii unui numar mare de restrictii, ce mod mai frumos de a celebra o bine meritată întoarcere la normalitate decât printr-o invitație de a cunoaște, într-un cadru inedit, o parte din pictura și muzica din spațiul hispanic? Dăruim aceste două ateliere ca o formă de celebrare a frumosului și a libertății”, a declarat Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.
ARTE VIZUALE: PICTORI SPANIOLI CU CLARA DURÁN
Aceste ateliere educative au scopul de a prezenta artiștii emblematici spanioli ai secolului XX: Pablo Picasso, Joan Miró și Salvador Dalí. Obiectivul acestor ateliere este de a învăța limba spaniolă atât prin intermediul culturii, cât și al noțiunilor și tehnicilor artistice într-o atmosferă creativă și imaginativă. Copii vor folosi creioane cerate și acuarele pe hârtie.
Clara Durán este o artistă spaniolă care locuiește și lucrează în prezent în București. A absolvit Arte Frumoase (Universitatea Complutense Madrid) cu studii la Universitatea Loyola din Chicago și a obținut diploma de master în Arte Vizuale (Universitatea de Arte din Londra). A primit mai multe burse și premii, iar lucrările sale au fost expuse la Madrid, Sevilla, Chicago, Londra, Norvegia, Évora și București.
RITMURI LATINE: PERCUȚIE CU FABIÁN SÁNCHEZ
Ateliere ne vor prezenta într-o manieră simplă și didactică instrumente din America Latină precum chajchas, chacarera și San Juanito. Vom începe cu o scurtă descriere a instrumentelor, materialul din care sunt realizate și importanța acestora în groove. Ulterior, fiecare participant va experimenta folosind elemente din viața de zi cu zi, descoperind sunetele și posibilitățile și se va juca și va interacționa cu ceilalți stabilind cu aceștia o conexiune prin ritm.
Fabián Sánchez este un artist columbian care locuiește și lucrează în prezent în București. A fost membru al Școlii de Artă „Circociudad” și director artistic și producător în cadrul Organizației Mentanegra Musical (Columbia), Krash Espectaculos (Columbia), Jime Orozco’s Folk Ballet (Columbia), El Candado Theater (Argentina), Vizu Producciones (Ecuador).
În luna iunie, Institutul Cervantes, în colaborare cu Filmoteca de la AECID, ICAA (Instituto de la Cinematografía y de las Artes Audiovisuales) și Filmoteca Española, AC/E și Academia del Cine, celebrează centenarul nașterii lui Luis García Berlanga, unul dintre regizorii de seamă ai cinematografiei spaniole. Cu această ocazie, cinefilii din întreaga lume vor putea viziona cu acces gratuit un ciclu de patru filme ce stau dovadă pentru traseul său exemplar și pentru evoluția sa ca cineast, punându-i în evidență mărcile inconfundabile ale identității sale creatoare, precum ironia mușcătoare și satira socială acidă: Esa pareja feliz (1951), Calabuch (1956), Plácido (1961), Patrimonio nacional (1981).
Filmele vor fi disponibile pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes timp de 48 de ore, începând cu ora 21:00 din ziua programată.
Luis García Berlanga s-a născut în 1921, în Valencia, unde a studiat Filozofie, Litere și Drept la Universidad Literaria. La 26 de ani, se mută la Madrid, unde se înscrie la Dirección del Instituto de Investigaciones y Experiencias Cinematográficas (IIEC). Acolo, Berlanga face parte din prima promoție de cursanți ai acestei noi fondate școli, fiind coleg, printre alții, cu Juan Antonio Bardem, Florentino Soria, Antonio del Amo și José Gutiérrez Maesso. În această perioadă, realizează câteva scurtmetraje documentare și de ficțiune și scrie o serie de scenarii.
Începuturile sale în lumea filmului sunt strâns legate de colegul său de studii, regizorul și scenaristul Juan Antonio Bardem, alături de care a regizat Esa pareja feliz (1951), primul lungmetraj din cariera ambilor, acesta fiind și filmul ce deschide seria prin care este celebrat Berlanga. În acest proiect, Berlanga se ocupă de filmare și de regia scenică, în timp ce lui Bardem îi revine lucrul cu actorii. Filmul conține deja elemente care vor defini stilul berlangian de apoi, precum dialogurile vii și rapide, critica socială sau accentul pus pe visurile pierdute ale oamenilor obișnuiți. Esa pareja feliz, un film extrem de acid și de critic față de o industrie cinematografică pe care o satirizează, nu are un succes imediat, având premiera la doi ani de la terminarea sa, abia după succesul celui de-al doilea film al lui Berlanga, Calabuch.
Al doilea film din program, Calabuch (1956), este probabil una dintre peliculele cele mai sensibile ale regizorului valencian. Cu o acțiune plasată într-un sat din țara sa, acest film, care de multe ori a trecut neobservat de critică în ansamblul creației lui Berlanga, este special prin optimismul, naturalețea și umorul fin, opuse sarcasmului și criticii corozive ce caracterizează cinematografia lui Berlanga, în special începând cu anii ’60.
Câțiva ani mai târziu, Berlanga regizează două dintre capodoperele sale: Plácido (1961) și El verdugo(1963). Al treilea film din programul nostru, Plácido, este o comedie cu un umor multistratificat – o altă trăsătură a stilului berlangian –, cu sarcasm și un comic dulce-amar, în care întâlnim 30 de personaje care sunt interconectate într-o tramă complexă. Subiectul, dezvoltat împreună cu scenaristul Rafael Azcona (colaborator frecvent al lui Berlanga începând de atunci și, doi ani mai târziu, coscenarist la El verdugo), pornește de la o noapte de Ajun de Crăciun, când proprietarul unei camionete încearcă să facă față comenzilor unui grup de doamne burgheze, care s-au gândit să organizeze o campanie de Crăciun cu motto-ul „Pune un sărac la masă”. Plácido s-a bucurat de o recunoaștere imensă încă din anul premierei, în 1961, și a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.
După moartea lui Franco și instaurarea democrației în Spania (în paralel cu dispariția cenzurii), Berlanga filmează faimoasa lui trilogie națională, din care în acest program este inclus cel de-al doilea film, Patrimonio nacional (1981). Aici, Berlanga reflectă cu sarcasm asupra sistemului politic și social decadent al franchismului târziu, precum și asupra a ce a rămas din acesta la începuturile democrației. Sunt anii în care regizorul va fi și președintele Filmotecii spaniole.
Cele patru filme incluse în programul dedicat celebrării lui Berlanga sunt reprezentative pentru diferitele etape creatoare ale acestuia și sunt titluri care poate nu au fost în lumina reflectoarelor așa cum a fost cazul clasicelor Bienvenido Míster Marshall (1953) sau El verdugo (1963) – incluse în ciclul „Clasicii alături de tine” din 2020, difuzat pe canalul Viemo al Institutului Cervantes –, dar sunt la fel de sclipitoare, tăioase și de un comic incisiv ce caracterizează întreaga filmografie a genialului regizor valencian.