El Instituto Cervantes utiliza cookies propias y de terceros para facilitar, mejorar y optimizar la experiencia del usuario, por motivos de seguridad, y para conocer sus hábitos de navegación. Recuerde que, al utilizar sus servicios, acepta su aviso legal y su política de cookies.

   

Blog del Instituto Cervantes de Bucarest

Sobre el español y sus culturas

Interviu cu Manuel Arija de la Cuerda

El 18 de agosto de 2021 en Cultură por | Sin comentarios

„Dacă am rămâne fără întrebări, existența ar deveni foarte plictisitoare”

De Silvia Dumitrache

Primul film de lungmetraj al lui Manuel Arija de la Cuerda, Ultrainocencia / Ultrainocență, prezentat în cadrul „Focus Spania” la Festivalul Internațional de Film Transilvania 2021, este o comedie suprarealistă despre doi bărbați, Orión (David Climent) și Adán (Pablo Molinero), care acceptă să facă parte dintr-un experiment cu scopul de a dovedi că Dumnezeu poate fi demonstrat științific. În căutarea marilor adevăruri, cei doi reușesc să parcurgă un drum complex al descoperirii de sine, în acest film de atmosferă kubrikiană, căruia nu îi lipsesc nici umorul, nici elementele dramatice. Manuel Arija de la Cuerda a debutat în 2009 cu scurtmetrajul Mavela, selecționat la Austin Fantastic Fest și la diferite alte festivaluri în Statele Unite și în Canada. Scurmetrajul său La Piñata a fost premiat în cadrul Amacort Short Film Festival de la Rimini, Italia, în 2010. Este câștigător al Bursei Fullbright pentru regie, la SVA NYC.

S.D.: Ai ales pentru primul tău lungmetraj un subiect provocator, de multe ori controversat – religia, într-un context inedit, într-un cadru suprarealist, dar cu un nivel profund al introspecției.

M.A.C.: Tema religiei și a credințelor poate părea pretențioasă, de aceea și cred că există puține filme care abordează acest subiect. Mai ales că niciodată nu va fi pe placul tuturor. Ne-am întors mereu la religie pentru a primi răspunsuri cu privire la umanitate, la cine suntem, spre ce ne îndreptăm, care e sensul existenței noastre, dar de multe ori răspunsurile au fost vagi sau misterioase. Într-o anume măsură, în prezent rolul religiei l-a luat știința și toată lumea vrea să știe totul. Greșeala e să crezi că asta te va face fericit sau că vom avansa. Ideea filmului e că nu există un răspuns clar și că e mai interesant să continui să-ți pui întrebări.  Cred că atunci când am rămâne fără întrebări, existența ar deveni foarte plictisitoare. Îmi dau seama că am ales o temă controversată, dar m-am gândit că dacă nu fac asta la primul meu film, îmi va fi imposibil pe viitor, pentru că deja de la al doilea film intervin alte aspecte care nu te vor lăsa niciodată să te exprimi complet liber.

S.D.: De ce aleg cele două personaje să pornească în căutarea divinității prin metode științifice?

M.A.C.: Ne-am bazat mult pe viața sfinților, a călugărilor care se retrag în pustietate, așteptând ca Dumnezeu să le vorbească. Am încercat să luăm elemente din diferite religii, nu am vrut să ne centrăm pe catolicism, ortodoxie etc. Ne-am ferit să ridiculizăm vreo religie, am vrut doar să luăm niște simboluri și să le analizăm și pe baza lor să creăm cele două personaje care, în esență, sunt bune, uneori naive chiar, pure în claustrarea lor. Facem referire la viața sfinților, a martirilor, la cum au fost ei folosiți drept element pentru a atrage noi credincioși. Am construit un strat istoric care ne permitea să creăm o senzație de familiaritate cu religiosul, deși fără legătură exactă cu o anume religie. Avem elemente budiste, meditația, mesajele de la radio în locul mesajelor divine, pe care personajele le interpretează. Stratului istoric îi adăugăm unul suprarealist. Apelăm la multe elemente suprarealiste, ceea ce e complicat pentru public. Dacă nu oferi un cod familiar, îl pui într-o situație incomodă, pentru că trebuie să raționalizeze lucruri care nu au o premisă logică. E cel mai îndrăzneț pariu pe care îl propune filmul. Ca spectator poți să alegi doar nivelul acesta suprarealist, dar la o analiză mai amănunțită, îți dai seama că totul are o bază rațională. Ne-a interesat mult ideea credinței, mi se pare unul dintre cele mai interesante aspecte ale ființei umane. E cea care ne-a făcut să credem în lucrurile cele mai imposibile. Să credem că putem ajunge pe Lună, să inventăm focul, să căutăm noi continente. E ceva ce te apropie de universul emoțiilor, de credința în tine însuți, un aspect pe care l-am explorat și în film. Când personajele încep să creadă în ele însele, încetează să mai utilizeze metode științifice pentru a găsi răspunsuri sau nu mai așteaptă ca cineva să îi contacteze și iau ei inițiativa.

S.D.: Spiritualitatea se regăsește în ei înșiși.

M.A.C.: Aceasta este una dintre ipotezele pe care le accentuăm în film: lucrurile în care crezi sunt în tine însuți și trebuie să ajungi la tine pentru a te conecta cu ele, nu trebuie să ți le dea altcineva. Ceea ce te face să evoluezi este chiar imposibilitatea de a găsi răspunsurile la tot.

S.D.: Cei doi par a fi primii oameni ai unei noi ordini.

M.A.C.: Da, așa i-am gândit. Ei au o metodă, iar un soi de sectă religioasă profită și le oferă niște instrumente tehnologice. Și au încredere în această inteligență artificială despre care ei cred că decide totul și care le poate oferi răspunsul la căutările lor. Sunt niște pionieri al unei noi lumi, la final te atașezi de ei, de puritatea lor. Merg dincolo de inocență, trăiesc într-o lume care nu e coruptă de scheme. Trec chiar printr-o criză când descoperă, în încăperea unde sunt închiși, o revistă de divertisment, care nu avea nici o legătură cu felul în care își imaginau ei totul și simt că li se prăbușește lumea.

S.D.: Cum vezi tu spiritualul în secolul nostru?

M.A.C.: Problema pe care o văd eu e că încercăm să ne raportăm la spiritual ca la ceva de unde putem obține toate răspunsurile și, în același timp, dedicăm din ce în ce mai puțin timp reflecției. Toți vor un răspuns rapid, fără să fie nevoiți să reflecteze asupra lui. Inclusiv felul în care e tratat religiosul în filme mi se pare de suprafață, nu te face să te oprești și să analizezi, ci treci mai departe. Pare că tehnologia a înlocuit religiile, felul în care lumea caută revelațiile în tehnologie. Noi am dorit să îndemnăm la o analiză și să recuperăm acea căutare interioară.

Ultrainocencia / Ultrainocență

Trailer: https://www.youtube.com/watch?v=3x9_Hx1XOLM&t=1s

Regie: Manuel Arija de la Cuerda

Scenariu: Manuel Arija de la Cuerda, David Climent, Pablo Molinero

Cu: Pablo Molinero, David Climent, Sergi López

Imagine: David Palacios

Editare: Alma Prieto

Regie artistică:  Kike Blanco

Costume: Laia Muñoz Carol

Muzică: Manuel Campos Serrano

Producător: Alma Prieto, Leticia Palomo, Pilar López

Casă de producție: Chicken Assemble

Comparte esta entrada

Twitter Facebook Google+ LinkedIn Del.icio.us Tumblr Del.icio.us

Entradas relacionadas

Etiquetas

Deja un comentario

  • Facebook
  • Correo electrónico
  • RSS


Instituto Cervantes de Bucarest

Bd. Regina Elisabeta, 38
050017 Bucarest

Tel.: 021 210 27 37
Tel.: 021 210 47 77
Tel.: 021 212 48 74

https://bucarest.cervantes.es/
cenbuc@cervantes.es

Siguenos en:

agosto 2021
L M X J V S D
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031  
© Instituto Cervantes 1997-2024. Reservados todos los derechos. cenbuc@cervantes.es