În luna iunie, Institutul Cervantes, în colaborare cu Filmoteca de la AECID, ICAA (Instituto de la Cinematografía y de las Artes Audiovisuales) și Filmoteca Española, AC/E și Academia del Cine, celebrează centenarul nașterii lui Luis García Berlanga, unul dintre regizorii de seamă ai cinematografiei spaniole. Cu această ocazie, cinefilii din întreaga lume vor putea viziona cu acces gratuit un ciclu de patru filme ce stau dovadă pentru traseul său exemplar și pentru evoluția sa ca cineast, punându-i în evidență mărcile inconfundabile ale identității sale creatoare, precum ironia mușcătoare și satira socială acidă: Esa pareja feliz (1951), Calabuch (1956), Plácido (1961), Patrimonio nacional (1981).

Filmele vor fi disponibile pe canalul de Vimeo al Institutului Cervantes timp de 48 de ore, începând cu ora 21:00 din ziua programată.

Luis García Berlanga s-a născut în 1921, în Valencia, unde a studiat Filozofie, Litere și Drept la Universidad Literaria. La 26 de ani, se mută la Madrid, unde se înscrie la Dirección del Instituto de Investigaciones y Experiencias Cinematográficas (IIEC). Acolo, Berlanga face parte din prima promoție de cursanți ai acestei noi fondate școli, fiind coleg, printre alții, cu Juan Antonio Bardem, Florentino Soria, Antonio del Amo și José Gutiérrez Maesso. În această perioadă, realizează câteva scurtmetraje documentare și de ficțiune și scrie o serie de scenarii.

Începuturile sale în lumea filmului sunt strâns legate de colegul său de studii, regizorul și scenaristul Juan Antonio Bardem, alături de care a regizat Esa pareja feliz (1951), primul lungmetraj din cariera ambilor, acesta fiind și filmul ce deschide seria prin care este celebrat Berlanga. În acest proiect, Berlanga se ocupă de filmare și de regia scenică, în timp ce lui Bardem îi revine lucrul cu actorii. Filmul conține deja elemente care vor defini stilul berlangian de apoi, precum dialogurile vii și rapide, critica socială sau accentul pus pe visurile pierdute ale oamenilor obișnuiți. Esa pareja feliz, un film extrem de acid și de critic față de o industrie cinematografică pe care o satirizează, nu are un succes imediat, având premiera la doi ani de la terminarea sa, abia după succesul celui de-al doilea film al lui Berlanga, Calabuch.

Al doilea film din program, Calabuch (1956), este probabil una dintre peliculele cele mai sensibile ale regizorului valencian. Cu o acțiune plasată într-un sat din țara sa, acest film, care de multe ori a trecut neobservat de critică în ansamblul creației lui Berlanga, este special prin optimismul, naturalețea și umorul fin, opuse sarcasmului și criticii corozive ce caracterizează cinematografia lui Berlanga, în special începând cu anii ’60.

Câțiva ani mai târziu, Berlanga regizează două dintre capodoperele sale: Plácido (1961) și El verdugo(1963). Al treilea film din programul nostru, Plácido, este o comedie cu un umor multistratificat – o altă trăsătură a stilului berlangian –, cu sarcasm și un comic dulce-amar, în care întâlnim 30 de personaje care sunt interconectate într-o tramă complexă. Subiectul, dezvoltat împreună cu scenaristul Rafael Azcona (colaborator frecvent al lui Berlanga începând de atunci și, doi ani mai târziu, coscenarist la El verdugo), pornește de la o noapte de Ajun de Crăciun, când proprietarul unei camionete încearcă să facă față comenzilor unui grup de doamne burgheze, care s-au gândit să organizeze o campanie de Crăciun cu motto-ul „Pune un sărac la masă”. Plácido s-a bucurat de o recunoaștere imensă încă din anul premierei, în 1961, și a fost nominalizat la Premiul Oscar pentru cel mai bun film străin.

După moartea lui Franco și instaurarea democrației în Spania (în paralel cu dispariția cenzurii), Berlanga filmează faimoasa lui trilogie națională, din care în acest program este inclus cel de-al doilea film, Patrimonio nacional (1981). Aici, Berlanga reflectă cu sarcasm asupra sistemului politic și social decadent al franchismului târziu, precum și asupra a ce a rămas din acesta la începuturile democrației. Sunt anii în care regizorul  va fi și președintele Filmotecii spaniole.

Cele patru filme incluse în programul dedicat celebrării lui Berlanga sunt reprezentative pentru diferitele etape creatoare ale acestuia și sunt titluri care poate nu au fost în lumina reflectoarelor așa cum a fost cazul clasicelor Bienvenido Míster Marshall (1953) sau El verdugo (1963) – incluse în ciclul „Clasicii alături de tine” din 2020, difuzat pe canalul Viemo al Institutului Cervantes –, dar sunt la fel de sclipitoare, tăioase și de un comic incisiv ce caracterizează întreaga filmografie a genialului regizor valencian.

Program

• 4 iunie: Esa pareja feliz (1951) de Luis G. Berlanga și Juan Antonio Bardem
• 11 iunie: Calabuch (1956) de Luis G. Berlanga
• 18 iunie: Plácido (1961) de Luis G. Berlanga
• 25 iunie: Patrimonio nacional (1981) de Luis G. Berlanga

Pe 2 iunie, începând cu ora 18.00, va avea loc, la Modul Cărturești din București (str. Academiei, 18-20, la parterul Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”), vernisajul expoziției „20 de ani de benzi desenate. Premiile Injuve”, realizată de Institutul Cervantes și Instituto de la Juventud (Injuve), în colaborare cu Modul Cărturești. Proiectul reunește o selecție de 20 de câștigători ai Premiului pentru Benzi desenate și Ilustrații Injuve și beneficiari ai Ayudas Injuve para la Creación Joven (granturi pentru tinerii creatori), nume precum: Francisco Marchante, Carlos Maiques, Pablo Auladell, Lorenzo Gómez, Gabriel Hernández Walta, Álvaro Ortiz, José Luis López Rubiño, Álex Romero, David Rubín, Martín Romero, Martín López Lam, José Pablo García, Brais Rodríguez, Pau Valls, Elías Taño, Libertad Ballester, Gabriela Pavinski, Antonio Hitos, Marta Chaves, Peter Jojaio, Roberto Massó, Yeyei Gómez.

Expoziția va putea fi vizitată până pe data de 26 iunie, cu acces gratuit, în timpul orelor de funcționare ale Librăriei Modul Cărturești: luni-joi: 12:00-20:00, vineri-sâmbătă: 10:00-18:00.

Expoziția este curatoriată de Gerardo Vilches, care va fi prezent la vernisaj. Gerardo Vilches este critic, istoric și profesor de științe sociale la Universidad Europea, autor al cărților Breve historia del cómic (Nowtilus, 2014) și El guión de cómic (Diminuta Editorial, 2016), coordonator al revistei CuCo, Cuadernos de comic. Teza sa de doctorat, în care analizează presa satirică în timpul perioadei de tranziție din Spania, a apărut în volumul La satírica transición. Revistas de humor político en España (1975-1982) (Marcial Pons, 2021). A coordonat antologia Del boom al crack. La explosión del cómic adulto en España (1979-1995) (Diminuta Editorial, 2018) și a fost inclus în antologii precum Watchmen: Radiografías de una explosión (Modernito Books, 2013), Premio Nacional de Cómic: 10 años. 2007-2017 (Servicio de publicaciones y divulgación científica de la Universidad de Málaga, 2018), Memoria y viñetas. La memoria histórica en el aula a través del cómic (Desfiladero, 2019) sau Spanish Comics. Historical and Cultural Perspectives (Berghahn Books, 2020). Colaborează la emisiunea de radio El ojo crítico (Radio Nacional de España) și, din 2007, scrie constant pe blogul său The Watcher and the Tower.

„20 de ani de benzi desenate” pune în valoare parcursul profesional al artiștilor și invită publicul să descopere autori și autoare de diferite generații, precum și să le citească operele, căci benzile desenate reprezintă o artă creată pentru a fi citită. Dialogul între lucrările de tinerețe, care au primit premiul Injuve, și cele mai recente servește nu doar ca o mărturie a evoluției acestor artiști, dar este și o mostră a stadiului în care se află domeniul benzilor desenate în Spania: de la eterogenitatea și bogăția genurilor, stilurilor și tematicii în cei 20 de ani fundamentali pentru consolidarea sa drept mediu de expresie artistică, perioadă în care Injuve a reprezentat unul dintre cele mai importante ajutoare instituționale din Spania pentru domeniul benzilor desenate.

Printre câștigători se numără artiști care, ulterior, au câștigat cele mai importante premii în domeniu, de la Premiul Național pentru Benzi desenate, oferit de Ministerul Culturii, până la Premiile Eisner din Statele Unite sau Premiile Saló del Cómic din Barcelona.

Premiul pentru Benzi desenate, destinat artiștilor cu vârsta până în 30 de ani, a fost inițiat în 1998 de Instituto de la Juventud de España pentru a valorifica un domeniu emergent, care avea să devină unul dintre cele mai complexe și creative medii artistice în Spania în următorii 20 de ani. În diferitele sale ediții, acest premiu a încurajat tinerele talente, dar și curajul experimentului și relațiile cu alte medii de expresie. De-a lungul anilor, acest premiu și-a schimbat denumirea și modul de funcționare, ceea ce demonstrează capacitatea sa de adaptare la schimbările din mediu și din societate. Începând din 2000, este cunoscut drept Premiul pentru Benzi desenate și Ilustrații și, în 2013, a avut loc cea mai semnificativă schimbare, când s-a transformat în Ayudas Injuve para la Creación Joven (Granturile Injuve pentru tineri creatori).

Săptămâna aceasta vă recomandăm, din partea bibliotecii, o carte de muzică. Hmmm, nu chiar! De filozofie. Sau, mai bine zis, de muzică și filozofie :))

Filozoful Ernesto Castro (Madrid, 1995) ne vorbește despre Trap. Prima întrebare, evidentă și necesară, ar fi ce este trap-ul? Pentru Yung Beef, una dintre figurile reprezentative pentru scena trap-ului în Spania, „trap este cocaină și sex”. În regulă. Dar atunci, de ce Ernesto Castro, autorul acestei cărți, care susține că este cumpătat, nu a luat niciun drog puternic și nu a mai făcut sex de ani întregi, tot fredonează cântece lascive, despre consumul excesiv de droguri, cântece pe care le numim „trap”? Ce îl determină să dedice atât de mult timp scrierii primei sale cărți de amploare și unice despre trap, în spaniolă? Mai mult: ce s-a întâmplat cu tineretul spaniol pentru ca un doctor în Filozofie, din clasa mijlocie, să aibă ca reper cultural o figură precum cea a lui Yung Beef? Citiți cartea și veți afla :)))

Ernesto Castro (Madrid, 1995), filozof, analizează în detaliu, în această carte, nașterea, dezvoltarea și evoluția acestei mișcări care și-a câștigat un loc în industria muzicală și în mediile de comunicare main­stream, bucurându-se de o popularitate spectaculoasă.

Plecând de la premisa că trap-ul a fost coloana sonoră a crizei (o criză în principal economică, deși a fost și una socială, culturală și generațională), Ernesto Castro analizează, dintr-o perspectivă filozofică și sociologică – și cu un colosal simț al umorului –, istoria trap-ului în Spania, relația sa cu rapul, personajele cele mai importante de pe scena urbană, precum și relația acestui stil muzical cu noțiuni precum feminismul, generația millennial, memoria istorică, aproprierea culturală, modelul economic capitalist sau lupta de clasă. Lectură plăcută!

Cu ocazia sărbătoririi bicenetenarului independenței Peru și a 30 de ani de existență a Institutului Cervantes, Ambasada Peru în România și Institutul Cervantes din București organizează evenimentul Peru și România: despre literaturile naționale. Fernando Iwasaki și Mircea Cărtărescu în dialog, care va avea loc luni, 24 mai, începând cu ora 19:00, pe canalul de Facebook al Institutului Cervantes din București. Evenimentul va putea fi urmărit și pe pagina de Facebook a Ambasadei Republicii Peru în România (https://www.facebook.com/EmbajadadelPeruenRumania). Cei doi scriitori vor discuta despre importanța clasicilor, despre conceptul de literatură periferică, elementele comune și legăturile dintre literatura peruană și literatura română, precum și despre rolul acestora în construirea unei identități. 

„Dacă există un cuvânt pentru a defini Peru, acesta este «diversitate»: diversitate geografică (mai mult de 80 de clime diferite, mare, deșert, Anzi, pădurea amazoniană) și diversitatea umană. Este țara «Tuturor Neamurilor» cum spunea scriitorul peruan José María Arguedas. La moștenirea indigenă s-au adăugat cea spaniolă, cu componenta sa arabă, apoi cea africană, mai târziu cea asiatică și, pe urmă, cea care a provenit de la alte țări europene și din Orientul Mijlociu. Cu acest metisaj, rezultat din îmbinarea de neamuri și tradiții și luând ca bază puternica sa cultură milenară, Peru actual continuă să lucreze pentru a construi o societate incluzivă, care să reducă breșele de sărăcie și inegalitate și în care fiecare persoană să găsească oportunitățile pentru dezvoltarea sa deplină și bunăstare. 

Peru are o lungă tradiție literară care începe în secolul al XVI-lea cu primul scriitor metis al continentului american, fiul unei prințesei incașe și al unui conchistador spaniol: Inca Garcilaso de la Vega.  

Și, de asemenea, este leagănul poeților și scriitorilor universali precum César Vallejo, Blanca Varela, Julio Ramón Ribeyro sau câștigătorul Premiului Nobel Mario Vargas Llosa.” 

 (E.S. María Eugenia Echeverría Herrera, ambasador extraordinar și plenipotențiar al Republicii Peru în România) 

* 

Fernando Iwasaki (n. 1961, Lima) este prozator, eseist, profesor universitar. A scris romanele Neguijón (Alfaguara, 2005) și Libro de mal amor (RBA, 2001), volumele de povestiri España, aparta de mí estos premios (Páginas de Espuma, 2009), Helarte de amar (Páginas de Espuma, 2006), Ajuar funerario (Páginas de Espuma, 2004), Un milagro informal (Alfaguara, 2003), Inquisiciones Peruanas (Páginas de Espuma, 2007), A Troya, Helena (Los Libros de Hermes, 1993), Tres noches de corbata (AVE, 1987). Povestirile sale au apărut în diferite antologii din Spania și America Latină, iar opera sa a fost tradusă în cehă, rusă, engleză, franceză, italiană, română și coreeană. Este profesor la Universidad Loyola Andalucía din Sevilla, unde locuiește din 1989, a fost profesor de istorie la Universidad Católica din Peru și profesor de științe politice la Universidad del Pacífico din Lima. Ca manager cultural, s-a ocupat de activitățile Fundației San Telmo de Sevilla (1991-1994) și a fost director al Fundației Alberto Jiménez-Becerril împotriva Terorismului (1998-2001) și al Fundației Cristina Heeren de Arte Flamenco (1996-2016). A ținut rubrici în diferite reviste, precum Diario 16 (1989-1996), El País (1997-1998) și La Razón (1999-2000), iar din anul 2000, are rubrică în ABC de Sevilla și este colaborator al suplimentului de weekend El País Semanal. În 2015, a câștigat Premiul Don Quijote la cea de-a XXXII-a ediție a Premiilor Rey de España pentru Jurnalism. 

Mircea Cărtărescu (n. 1956, București),  autor extrem de apreciat de cititorii și criticii de pe ambele țărmuri ale Atlanticului, opera sa fiind tradusă aproape integral în limba spaniolă, a publicat peste 25 de cărți de proză, poezie, jurnalistică, eseistică și lucrări academice, precum și numeroase articole. Este profesor la Universitatea București, jurnalist, membru al PEN România și al Parlamentului Cultural European. Printre cele mai importante scrieri ale sale fac parte romanele Travesti, trilogia Orbitor, romanul Solenoid, volumele de proză scurtă Nostalgia, De ce iubim femeile, Melancolia, volumele de poezie Poeme de amor, Totul, Nimic, Levantul. Opera sa este tradusă în 25 de limbi, a primit majoritatea premiilor din domeniu în România, precum și numeroase recunoașteri internaționale, precum Premiul „Thomas Mann” în Germania (2018), Premiul Formentor în Spania (2018), Premiul „Gregor von Rezzori” în Florența (2015), Premiul de Stat al Austriei pentru Literatură (2015), Premiul orașului Leipzig pentru Armonie Europeană (2015), Marele Premiul pentru Poezie în Serbia (2013), Premiul Vilenica în Slovenia (2011).  

Revoluție și inocență de Mario Benedetti (traducere în limba română de Claudiu Komartin și Ligia Keșișian, Casa de Editură Max Blecher)

Apărarea bucuriei

                                    pentru trini

Să aperi bucuria ca pe o tranșee

să o aperi de scandal și de rutină

de mizerie și de mizerabili

de absențele trecătoare

sau definitive

să aperi bucuria ca și când ar fi un principiu

să o aperi de șocuri și de coșmaruri

de neutralități și de neutroni

de dulcile infamii

și diagnosticurile grave

să aperi bucuria ca pe un drapel

să o aperi de fulgere și de melancolie

de naivi și de derbedei

de retorică și de stopuri cardiace

de endemii și de academii

să aperi bucuria ca pe un destin

să o aperi de foc și de pompieri

de suiciduri și de omucideri

de vacanțe și de extenuare

de obligația de a fi bucuros

să aperi bucuria ca pe o certitudine

să o aperi de rugină și de murdărie

de faimoasa patină a timpului

de umezeală și de oportunism

de proxeneții râsului

să aperi bucuria ca pe un drept

să o aperi de dumnezeu și de iarnă

de majuscule și de moarte

de nume de familie și de regretele întâmplării

și inclusiv de bucuria însăși

Luna înghețată

Prin această singurătate

șireată

stăpânită

prin această singurătate

a scurgerilor sfinte

a urletelor îndepărtate

a tăcerii monstruoase

a amintirilor la sol

a lunii înghețate

a nopții pentru alții

a ochilor larg deschiși

prin această singurătate

inutilă

pustie

poate fi câteodată

înțeleasă

dragostea.

Lovers go home

Acum că a început ziua

întorcându-mă la privirea ta

și m-ai găsit bine

și te-am găsit mai frumoasă

acum când în sfârșit

e destul de clar

unde ești și unde

sunt

am pentru întâia oară certitudinea

că voi avea puterea

să construiesc cu tine

o prietenie atât de fabuloasă

încât din teritoriul

învecinat al dragostei

aceleia disperate

vor începe să ne privească

cu invidie

și vor ajunge să organizeze

excursii

pentru a veni să ne întrebe

cum am reușit

Săptămâna aceasta, joi, 20 mai, începând cu ora 18.30, Institutul Cervantes din București organizează primul eveniment public cu prezență fizică din acest an, în sala Auditorium de la parterul instituției din Bulevardul Regina Elisabeta 38 (participarea la eveniment se face printr-un email trimis către cultbuc@cervantes.es).

Este vorba despre lansarea antologiei Revoluţie şi inocenţă, o selecție de poeme din opera scriitorului uruguaian Mario Benedetti, unul dintre cei mai importanți scriitori de limbă spaniola ai secolului XX.

Despre carte, apărută în traducere la Casa de Editură Max Blecher, vor vorbi cei doi traducători, Ligia Kesișian și Claudiu Komartin, alături de scriitoarea Magda Cârneci. Amfitrionul evenimentului va fi Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.

Lansarea va fi urmată de proiecția dialogului dintre Mario Benedetti și Joaquín Soler, realizatorul faimoasei serii de interviuri cu personalități ale culturii spaniole și hispano-americane „A fondo”, difuzata de TVE. Interviul a fost înregistrat în anul 1978 și va rula în versiunea originală, cu subtitrare în limba română.

Realizarea antologiei Revoluţie şi inocenţă este unul dintre cele mai frumoase proiecte în care a fost implicat Institutul Cervantes din București în 2020, anul când lumea literară de limbă spaniolă a celebrat centenarul naşterii lui Mario Benedetti. Volumul, un omagiu adus lui Mario Benedetti şi o încercare de reajustare a canonului latino-american, a fost publicat prin curtoazia Ambasadei Uruguay și a Fundației Mario Benedetti din Uruguay. 

În primăvara aceasta, reușim să le oferim volumulcititorilor o antologie din poezia lui Mario Benedetti, menită să contribuie la această reconsiderare a operei poetului şi să înscrie şi româna în lista numeroasele limbi în care opera sa a fost tradusă.

Scriitor uruguayan (1920–2009), Mario Orlando Hamlet Brenno Benedetti, cunoscut ca Mario Benedetti, este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori ai lumii de limbă spaniolă, longeviv poet, eseist, romancier şi dramaturg.

Revoluționar, dar și un romantic înflăcărat, Mario Benedetti a scris despre dragoste, despre furie, despre rezistența politică și despre libertate, aceste două ultime teme fiind abordate mai cu seamă în perioada sa de exil.  Din cauza convingerilor politice, între anii 1973 și 1985, a fost nevoit să plece în exil, mai întâi în Argentina şi Peru, stabilindu-se în 1980 în Spania, iar după 1985 a trăit deopotrivă și în Spania, și în Uruguay. Susținător activ al afirmării identităţii continentului sud-american, a fost un promotor al culturii spaţiului său lingvistic originar. Printre cele mai importante volume de poezie publicate amintim Poemas de oficina (1956), El olvido está lleno de memoria (1989), Defensa Propia (2004), Testigo de uno mismo (2008). Romanele sale La tregua (1960), Gracias por el fuego (1965) sau Andamios (1997) reprezintă puncte de referință pentru evoluția romanului latino-american, constituind totodată baza unor numeroase și foarte importante ecranizări.

Cea de-a treia ediție a competiției LA VOZ A TI DEBITA, dedicată tinerilor traducători de limba spaniolă, studenți din toate centrele universitare de pe teritoriul României, s-a încheiat.

Vineri, 14 mai 2021, au fost anunțați câștigătorii, în cadrul unei ceremonii desfășurate online. Lista câștigătorilor reunește nume de tineri traducători din întreaga țară. 

Concursul de Traducere Spaniolă-Română organizat de Departamentul de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Greacă Modernă al Universității București purtând numele LA VOZ A TI DEBITA este organizat în parteneriat cu Instituto Cervantes din București, Ambasada Spaniei în România, Cooperación Española și revista „Observator cultural”.

În cadrul competiției au fost traduse versuri din poeții: MARIO BENEDETTI (Uruguay, 1920-2009), RAMÓN LÓPEZ VELARDE (México, 1888-1921), ESTHER SELIGSON(México, 1941-2010) și AUGUSTO MONTERROSO (Honduras/Guatemala, 1921-2003).

Juriul a fost compus din: Prof. Dr. Mianda Cioba, directoarea Departamentului de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Greacă Modernă din cadrul Universității din București, Prof. Dr. Carmen Muşat, redactor-șef „Observator Cultural”, Lect. Dr. Mioara Angheluță, profesor de limba spaniolă în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Greacă Modernă din cadrul Universității din București, Lect. Víctor Peña Irles, profesor de catalană în cadrul Departamentului de Limbi și Literaturi Romanice, Clasice și Greacă Modernă din cadrul Universității din București, Dr. Rafael Pisot Díaz, profesor de limba spaniolă la Instituto Cervantes de Bucarest, Valeriu Radulian, directorul Departamentului de Spaniolă al Radio România Internațional, și Vlad Radulian, președintele Asociația companiilor spaniole din România (ASEMER).

Iată lista premianților:

Premiul I

Mihaela-Eugenia Ștefănescu, Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Premiul al II-lea 

Lavinia Ienceanu, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi, doctoranda

Premiul al III-lea

Didulescu Denyse, Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Marian Apostol, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, Facultatea de Litere și Științe ale Comunicării

Mențiunea a IV-a

Alexandra-Maria-Andreea Duță, Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Mențiunea a V-a

Cristina Cană, Universitatea din București, Facultatea de Limbi și Literaturi Străine

Sunt Víctor M. Arbe și, din 2015, sunt bibliotecarul Institutului Cervantes din București. Înainte de București, am lucrat la sediu, la Madrid, și înainte de asta, în Bremen, în nordul Germaniei, de altfel un oraș pe care vă recomand să-l vizitați. Aș dori să clarific ceva înainte de a începe – lucru poate surprinzător pentru unii dintre dumneavoastră – și anume acela că noi, bibliotecarii, nu ne petrecem, în ciuda aparențelor, timpul citind și nici nu am citit toate cărțile din bibliotecă. Altfel, imaginați-vă, cerul la care se gândea Borges ar fi pentru noi infernul cel mai atroce, monstruos și crud! În comparație cu asta, să petreci noaptea în compania zombilor din toate serille filmului The Walking Dead ar fi ca și cum ai luat cina cu prietenii!

Acum, că am lămurit acest aspect, unul dintre cele mai frecvente și tipice lucruri pe care ni le solicită utilizatorii bibliotecii sunt acelea de a le recomanda o carte. Îți dau vreun indiciu? În general, nu. Ups! Nimeni nu te învață cum să faci asta. La început, când cineva mă ruga să fac o sugestie de lectură, îi aruncam o privire pătrunzătoare, îi studiam fața, aspectul, convins fiind că „citeam” corect, la prima vedere: „tipul ăsta pare a fi boxer… sigur că pentru a compensa i-ar plăcea romanele siropoase…”; „doamna pare director de bancă… sigur i-ar plăcea ceva cu psihopați care să îi reconfirme viziunea despre lume…” Începi să realizezi că n-ai prea ghicit  când nu-ți mai cer sugestii și caută cu privirea un alt coleg de-ai tăi căruia să i se adreseze. După al cincelea sau al șaselea eșec, începi să recomanzi ceva ce ai citit și ți-a plăcut. Și asta fac și eu acum. Trebuie să vă mărturisesc că îmi plac discuțiile și, prin urmare, îmi place literatura care, într-un anume fel, intră în discuție cu mine. Cea care te face să devii mai bun, să-l înțelegi un pic mai bine pe cel de lângă tine. Cea care are o privire critică asupra realității. În acest sens, îmi plac autori ca Belén Gopegui (La escala de los mapas, Lo real, Tocarnos la cara); Marta Sanz (Lección de anatomía, Black, black, black);  sau Isaac Rosa, al cărui ultim roman, Feliz final, este, deși trist, unul dintre cele mai frumoase romane de dragoste pe care le-am citit. Un alt roman pe care l-aș evidenția ar fi Lectura fácil de Cristina Morales, o critică brutală la bunătatea socială, scrisă cu umor acid și incisiv, dar cuprinzând una dintre cele mai frumoase descrieri ale dansului din câte am citit vreodată. Iar dintre lecturile mele cele mai recente, aș recomanda, fără ezitare, romanul Centroeuropa de Vicente Luis Mora. O tramă ficțională complexă, asamblată cu măiestrie de ceasornicar, pe întinderea căreia ne dezvăluie – dezgroapă – propria poveste și pe cea a personajului principal, în timp de dezgroapă în cel mai strict sens istoria Europei, având fluviul Oder drept centru fluviu – graniță care trasează o axă care unește? desparte? est și vest, cu niște personaje care marchează axa nord-sud și cu o poveste care ne vorbește despre noi înșine, despre ce vrem să fim și despre ce ajungem să fim. În fine, eu sunt în semnul Fecioarei, ca urmare nu mă pot hotărî pentru un singur titlu, fiindcă noi, Fecioarele – cel mai bun semn din zodiac –, la fel ca super-eroii, avem o privire de ansamblu cu legături intergalatice cu tot. Ca să nu mai pomenesc despre vaccin!

Văd că deja se uită urât la mine colegii mei, așa că mă opresc aici. A, ba nu, stați un pic! Despre Jorge Ibargüengoitia am zis ceva? Dar despre Fernanda Trías? Sau despre Juan Madrid? Dar despre cărțile de comics? Vreți să aflați ceva și despre comics?

Institutul Cervantes din București lansează, în parteneriat cu revista Observator cultural, un premiu anual dedicat celei mai bune traduceri din limba spaniolă, publicate în ediție originală în Spania sau în țările de limba spaniolă din America Latină.

Prima ediție se va desfășura anul acesta și are în vedere volumele apărute în 2020. Premiul va reveni traducătorului, însă înscrierea în competiție o vor face și editurile. Toate detaliile legate de calendarul competiției vor fi anunțate atât pe canalele de comunicare ale Institutului Cervantes din București, cât și pe cele ale organizatorului competiției, Observator cultural. Un juriu format din echipa săptămânalului Observator cultural, la care se vor adăuga specialiști în limba spaniolă din cadrul celor mai importante universități românești, va alege finaliștii și, în final, pe marele câștigător. Anunțarea câștigătorului se va face în cadrul Galei Premiilor Observator cultural, un eveniment de tradiție, ajuns anul acesta la cea de-a XV-a ediție.

„Ne dorim să oferim, prin Premiul pentru Traducere din limba spaniolă, o recunoaștere bine-meritată a muncii de multe ori ingrate și prea adesea neapreciate a hispaniștilor și traducătorilor din limba noastră comună, adevărați promotori ai învățării și răspândirii acesteia. În cinstea lor dedicăm acest premiu.” (Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București)

Premiul are ca scop creșterea interesului pentru cultura spaniolă prin traducerea operelor de referință. Ne dorim să devină un punct de reper în contextul relațiilor între Spania și România, cât și un element-punte cu toate culturile țărilor de limbă spaniolă.

Ne propunem ca Premiul pentru Cea mai bună traducere din limba spaniolă să devină un eveniment de tradiție, care să consolideze în peisajul de carte românesc prezența literaturilor de limbă spaniolă, atât de puternice, de proaspete și de variate. Este, deopotrivă, un gest de recunoștință atât pentru traducători, cât și pentru editorii români, cu o semnificație aparte pentru tânăra generație de hispaniști, pe care premiul își dorește să o încurajeze.

Lansarea acestui premiu anul acesta are o dublă semnificație: 2021 este anul în care Institutul Cervantes serbează 30 de ani de existență, iar Spania și România celebrează 140 de ani de relații bilaterale.

Și în acest an, Institutul Cervantes din București a pregătit un program cultural consistent pentru Ziua Internațională a Cărții. Dacă în 2020 evenimentul a fost un prilej de a celebra cartea prin lecturi publice din opera lui Miguel de Cervantes, susținute de personalități ale vieții diplomatice și culturale, și printr-un gest de recunoștință adresat editorilor și cititorilor români, care au primit flori, cărți și mulțumiri sub „umbrela” unui vechi obicei spaniol, SANT JORDI, programul de anul acesta este dedicat celebrării librăriilor fizice.  

„Spații ale cunoașterii și ale regăsirii, librăriile sunt, poate mai mult decât oricând, în aceste vremuri atât de dificile pentru toți, oaze de speranță și frumos. Când realitatea de azi ne constrânge la izolare, în librării putem regăsi libertatea după care tânjim atât de mult, acolo putem alege să ne pierdem în povești fantastice, să călătorim în cele mai îndepărtate și exotice locuri, să valorificăm sau să ne chestionăm cunoștințele, să ne întrebăm cum suntem, fără temeri. Sărbătorim anul acesta Ziua Internațională a Cărții arătându-ne recunoștința față de casa mereu primitoare și generoasă care a fost mereu librăria, un loc esențial, vital și plin de surprize încântătoare”, a declarat Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.

Inițiativa de a celebra librăriile, spații culturale simbolice și vitale pe piața de carte, punte de legătură în lanțul de carte, între autori, editori și cititori, include o serie de activități care se vor desfășura de-a lungul întregii zile.

Începând cu ora 11.00 și până la ora 17.00, membrii echipei Institutului Cervantes din București vor fi librari, ajutând la promovarea cărților, cu un accent special pe operele autorilor de limba spaniolă și limbi co-oficiale din Spania, pentru care va fi creat un colț special. Spațiul care găzduiește acest proiect este Librăria Humanitas de la Cișmigiu, vecin al Institutului Cervantes din București pe Bulevardul Regina Elisabeta și unul dintre partenerii de nădejde ai instituției spaniole cu sediul la București de-a lungul ultimilor ani.

În paralel cu recomandările din oferta librăriei, fiecare membru al echipei Institutului Cervantes din București va recomanda în spațiul digital o carte spaniolă netradusă încă în limba română, un exercițiu de promovare de interes atât pentru editorii, cât și pentru cititorii români. Seria recomandărilor editoriale se va desfășura pe pagina de Facebook a instituției.

De la ora 18.00, tot pe pagina de Facebook a Institutului Cervantes va fi transmis un dialog între două librării independente din România și Spania: Oana Doboși și Raluca Selejan, fondatoarele Librăriei „La Două Bufnițe”, vor dialoga cu Oriol Pastor, reprezentant al îndrăgitei librării „La Central” din Barcelona. Un dialog-punte între cele două țări, care va vorbi despre provocările pe care vremurile pe care le parcurgem le-au adus în viața librăriilor fizice, subliniind rolul acestora, de spații culturale simbolice și vitale în arhitectura pieței de carte, a căror redeschidere are puterea de a reactiva întreaga industrie.

Programul dedicat Zilei Internaționale a Cărții include și un eveniment-supriză creat pentru a celebra munca traducătorilor de limba spaniolă și, implicit, a editorilor. Anunțul va fi făcut chiar de Ziua Internațională a Cărții, vineri, 23 aprilie, de la ora 12.00, pe pagina de Facebook a Institutului Cervantes din București de către Jorge Jiménez-Zumalacárregui, directorul Institutului Cervantes din București.